pack your bags

ar fi mai usor sa zica dupa, in continuare: esti eliminat. din pacate, bagajele la care ma refer acum, nu fac decat sa faca jocul mai interesat: emotional baggage.

in filme in general vedem tot timpul cum 2 sunt impreuna, dupa care unul dintre ei se reintalneste cu exul/exa si de aici scantei. pana la urma lucrurile raman fie intr-un fel, fie intr-altul, niciodata incert. in viata reala, mi se pare ca nu e deloc asa.

as fi ipocrita sa zic ca vorbesc din super experienta cand vorbesc despre relatii serioase, pentru ca ce am avut eu pana acum intra la categoria bagaj de mana, nicidecum ceva serios.

pentru ca iar nu suntem in filme, lucrurile merg mai departe decat o relatie pe bune. oricine a insemnat ceva pentru tine poate ajunge "bagaj": taram sentimente dupa noi poate ani intregi, chiar daca nu se manifesta in mod puternic, sunt acolo, gata sa fie revocate de cele mai stupide intamplari. cine plateste pentru asta? persoana cu care esti.

eu una nu pot sa cred pe cineva care zice "da bai, am trecut COMPLET peste x" si nu ma mai gandesc niciodata. perioadele se stocheaza in genti mari, se pune lacat pe ele si tocmai din cauza asta nu pot fi aruncate la gunoi.

so, intrebarea mea e: are rost sa incercam sa scapam de bagajul ala? sau ne resemnam cu ideea ca avem ceva de carat si in relatia prezenta folosim geamantanul pe post de suport pentru flori, poze si carti?

hey child

zilele trecute am primit un mesaj referitor la o campanie pentru copii, smth smth. stiti si voi cum sunt astea. in loc sa cooperez, am picat pe memory lane si mi-am adus aminte de toate joculetele tembele pe care le jucam cand eram mici:

tara-tara-vrem-ostasi: clasic, plin de energie, incheiat cateodata cu mici rani dar mereu super fun

v-ati-ascuns-elea: niciodata nu castigam la jocul asta, pe langa faptul ca eram prea grasa sa alerg cum trebuie dupa oameni, mereu ma fraierea cineva si castiga. plus ca nu-mi placea sa numar

lupul-si-culorile: iar un joc enervant din cauza baby-fat-ului meu:)) a devenit insa si mai enervant atunci cand frati-miu a crescut si a inceput sa puna culori inexistente:)) plus, acum imi dau seama, de ce nu minteam noi la jocul asta?

jocul-cu-scaunele (daca are vreun nume, sorry): sa asculti un cantec la nesfarsit, ca dupa sa te repezi la un scaun. parca am fi la ratb cu farmacia inimiiiii cateeeena:))

coarda: this one goes to my cousin: cate zeci de ore am petrecut mai sarind sforile alea?:)) si cate n-aveam? sfinte:)) era deja complicat cand incepeam sa diversificam stilurile de a sari si numarul de sarituri: e o arta bai :))

in rest, fotbal, basket, jocuri indoors, construit case, batai si alte chestii de genul asta. pot sa ma plang ca n-am dus-o bine?

PS: daca va apuca si pe voi nostalgia, va invit fie sa imi scrieti aici ce mai jucati, fie sa preluati ideea, ca si cititorii vostri sa aiba parte de aceleasi amintiri :)

best BJ ever

sa va povestesc: in urma cu cateva saptamani, intr-o stare de plictiseala suprema (aka invatam pentru examene) si influentata de toate mondenitatile tembele, m-am gandit la toti marlanii aia care tot ce vor sunt fete pe care sa le duca in asternut o data si papa. tot asa, sunt si marlanii care cred ca orice tipa este doar un automat de oferit placere, de orice natura (mai putin intelectuala).

asa ca daca tot vor barbatii placere, si tot au mult tupeu, cum ar fi ca atunci cand unul iti zice asa, in vant, "hei gagico, blow me ", sa vina la ei un dragon si chiar sa il blow. sa scoata o flacara mare care sa arda orice fel de tupeu din prietenul nostru...entuziasmat. pffffffffffffffffffffffuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. aaaaard in flacaaaari b-)
Best BJ ever!!!

Acum, vreau sa ii multumesc lui MrEdgar pentru ca a pus pe foaie ideea si ca mi-a facut cel mai badass bebe dragon!

necesit turn babel

ador povestile in care aroganta e pedepsita. nu pentru ca asa se arata ca aroganta e un lucru rau (nici nu sunt convinsa ca e ffff rau), dar pentru ca se arata ca mereu e cineva si mai rau care te pocneste si iti zice "stai bai in banca ta, nu spera la chestii mari, sezi!" si noi, ca prostii, ascultam.

bun, ca sa impac literatura, asa am ajuns noi sa vorbim mii si mii de limbi. pe langa faptul ca mi se pare absolut minunat ca exista atatea limbi din care n-as intelege absolut nimic (daca zic acum aymaris poate inseamna ceva in vreo limba, habar n-am), mi se pare incredibil de fascinant cat de diferiti suntem noi in aceeasi limba.

din fericire, noi ca niste romani lenesi, n-avem dialecte si tocmai faptul ca n-avem face lucrurile sa fie muuuult mai interesante: ador cand aud oameni vorbind complet nepotrivit in anumite contexte, cand imi aud profesorii vorbind urat, cand politicienii se chinuie sa pronunte cuvinte kilometrice, cand copiii inventeaza cuvinte sau folosesc unele deja existente, dar ffff prost :x

ce mi-a placut insa ieri, in autobuz, a fost patosul unei doamne (tanara, bronzata bine de tot, cu un accent asa, mai....neos, care ii povestea sotului/concubinului/amantului/friend with benefits-ului despre cum unul i-a furat florile de pe masa. intrebarea fireasca a personajului de sex masculin a fost "da de ce nu le-ai pus in dormitor?" si ea a stat putin sa se gandeasca si cica "pai astea necesitau mai multa lumina". simplu. superb. minunat. mi-a aparut un zambet enorm pe fata si mi s-a umplut sufletul de bucurie. eu una nu cred ca am folosit cuvantul "a necesita" de mai mult de 10 ori in viata, in contexte informale adica. cred ca o sa incep sa-l folosesc si eu mai des:-?

necesit vreun motiv mai bun?

I love her

cum am deschis calculatorul azi de dimineata si am intrat pe mail am vazut un titlu pe yahoo referitor la casatoria intre persoanele gay, in new york. aparent unii sunt deschisi la minte si aproba. good for them.

eu una sunt ok cu oamenii gay de cand am fost suficient de mica sa stiu ce-i aia. ce-i drept, la inceput a pornit ca o dorinta de a le arata oamenilor ce deschisa la minte sunt eu, dar pe masura ce am cunoscut lume si persoane, mi-am dat seama ca imi displac profund cupluri straight, care se manifesta in modul cel mai libidinos in public, pe cand 2 tipi sau 2 tipe, daca se poarta normala, sunt muuult mai ok.

ce nu imi place? (in romania adica), tot balciul asta cu pene costume si sclipici peste tot. cand a fost parada gay la noi, camerele aratau 2 chestii: toti maimutoii (tot baieti sunt) super costumati si machiati pe de o parte si oameni absolut normali, care mergeau calm si militau pentru ceva normal, pe de alta.

e un caz de supraexpunere care aduce apoi ura, pentru ca daca fiecare ar sta cuminte si nu ar iesi in evidenta, poate, ar veni totul mai natural.

all in all, daca ar fi dupa mine, am fi si noi ca cei din new york. daca s-ar face un referendum daca vreau sa nu gay marriage, as zice ca da. cine stie, poate intr-o zi, un prieten foarte apropiat o sa-mi zica "I love him" sau o prietena "I love her". la urma urmei, ce mai conteaza?

congrats NYC!

nightmare on my street

guys, voi credeti ca visele chiar inseamna ceva? mie una chestia aia cu premonitii in vis, cu preziceri de viitor, mi se pare cam bullshit, si in general nu prea iau in calcul ce visez.

stiu ca de multe ori visez lucrul care-mi sta pe creier cel mai mult (de exemplu, acum 2 ani, vreo saptamana dupa ce se terminase bacul, am visat noapte de noapte ca am picat, desi luasem) .

am totusi un exemplu de vis, pe care il am periodic, o data la sa zicem, 1 an, 2? si e dubios ca naiba, nu stiu cum sa-l explic sau ce sa fac din el. e ceva cu niste cersetori si o balerina (am facut balet cand eram mica) si o gradina si chestii dubioase. si habar n-am daca ar trebui sa insemne ceva sau sa imi aduca aminte de ceva:-? oi fi fost atacata de cersetori cand faceam balet si nu mai tin minte :-?? si mai visez uneori ca pic de la inaltime. si serpi :d

acum doua nopti insa mi s-a confirmat ca visez (eu cel putin) lucrul de care mi-e frica rau rau rau de tot: am visat ca eram insarcinata si cel putin la ora actuala, pentru mine asta e cel mai scary lucru ever. era sange peste tot si eram panicata ca naiba si brrrr :-ss

a, si mai visez si baieti :"> asta ce inseamna? ;;)

curve sentimentale

cred ca stiti cu totii de evenimentele din weekendul trecut cu

femei pe matasari. s-a adunat lume care a vrut intr-o oarecare

masura sa schimbe conceptia cum ca pe matasari e plin de

curve. sau sa le imbunatateasca imaginea. sau nu stiu exact. ma

rog, locul a ramas plin de domnisoare de moravuri usoare, asta

e clar.

ma rog, nu asta e ideea. un tip de fete poate mai naspa decat

domnisoarele respective sunt ceea ce eu numesc "sentimental

whores". nu neaparat alea care fac asta ca meserie si dupa isi

plang de mila sau se indragostesc de clienti, ci fetele normale,

asa, ca mine, ca tine, care au oarecare tendinta de a isi vinde,

daca nu corpul, sentimentele pe absolut nimic. sunt fetele care

urla sus si stare ca isi iubesc prietenul, dar defapt sunt

indragostite de altcineva care nu le baga in seama. sau din

contra, afirma ca il iubesc pe x, dar totusi au prieten.

fetele astea, pe langa faptul ca se mint singure, strica o groaza

de alte combinatii si sunt complet imprevizibile: daca x (ala cu

care nu e) le zice sa fie impreuna, naiba stie ce o sa faca fata

noastra. ramane cu fraierul de prieten? sau se duce cu asta?

pe cuvant ca mi se pare mai cinstit sa faci bani din ceva ca

prostitutia decat sa te minti si pe tine, si pe altii, cu chestii care

pot rani oamenii, mai mult decat clamidia sau herpes :|

do you know me?

scuzati-mi modestia, dar una din calitatile mele (sau prostie in unele cazuri) e faptul ca nu judec fara sa cunosc sau daca imi dau cu parerea, mereu e ceva de bine. imi plac oamenii de mor si daca nu a facut nimeni nimic sa ma enerveze, e minunat.

am zis ca e prostie pentru ca mi se intampla foarte des sa zic vaaaai ce dragut e x si x sa fie un dobitoc. si apoi regret ca mi-am pierdut timpul afland asta. nu mai bine e, uneori, ignorance is bliss?

dar cazul cel mai bun de judecat fara sa cunosti mi se pare in cazul persoanelor pe care chiar nu le cunoastem: persoane publice: acolo judec si eu fara niciun fel de stres. am unii a caror fata chiar imi inspira bunatate si chestii dragute, gen meryl streep sau stanley tucci sau reese witherspoon. oamenii astia par chiar draguti. la polul opus stau cei carora imi vine sa le dau doar pumni si palme cand ii vad, cum ar fi justin(e) bieber, angelina jolie sau james blunt. nu ma intrebati de ce, n-am motive bune, dar grrr frrrr mrrrrr doar cand ii vad x(x(

la voi cum sta treaba? cine va enerveaza la culme?

te schimba schimbarea?

"we change our looks and not our minds, cause men are stupid but not blind". cam asa suna un citat auzit in liceu, care pe langa faptul ca mi se pare ft funny, e si ft adevarat (nu partea cu barbatii prosti, partea cu schimbarea). o sa imi sariti in cap spunand ca nu pentru ei ne schimbam, ca orice fel de modificare e strict legata de noi si doar de noi lalalalala. v-am mai zis ca mie mi se pare bullshit, ca eu una ma schimb, ma imbrac si alte alea pentru barbatii din viata mea. nu ca astept direct o reactie, dar ma chinui mult mai putin cand vine vorba de fete. asta e, asa sunt. bine sau rau, nu stiu.

intrebarea mea e daca schimbarea asta fizica ajuta pe bune la ceva. chiar te schimbi cand iti schimbi freza, stilul vestimentar, machiajul? chiar devii o femeie mai puternica daca te imbraci bine? mie mi se intampla de exemplu, sa fiu mult mai increzatoare in tocuri (port rar), dar nu sunt schimbata asa, in adancul sufletului, cand mi le dau jos, ma reintorc la ce eram inainte si cred ca daca as purta des, s-ar pierde magia asta. dar la toate emisiunile de moda se zice ca poom, better woman de cand se imbraca la moda. cum naiba vine asta?

nasty blogger

de cateva luni, de cand am inceput sa scriu mai cu spor pe blog, am dat de zeci de bloguri absolut infecte: la modul rau de tot. nu ma refer in special la blogurile pline de injuraturi, care aparin unor tipi super duri (scuzati-ma, unor personaje ft dure, in spatele tastaturii fiind un pusti de 16 ani frustrat, care vorbeste doar cu unul dintre capete, cel sudic), dar cred ca mai rau ma enerveaza blogurile "superioare". multe dintre ele se respecta si recunosc ca sunt pline de bullshit, dar sunt altele, o doamne, altele care chiar se iau in serios.

ca sa micsorez campul si mai mult, ma enerveaza in special gagicile cu aer de tipe dure. nu ma refer la duritatea de genul "oh i'm badass i can get through anything", dar la tipe care injura in stanga si in dreapta, care isi scot si isi baga tot ce n-au si care se dau mare dive de blogosfera. ce ma amuza cel mai tare e ca ele se mandresc cu haterii lor. le plac de nu mai pot, pun pe blogul personal mesajul negativ, spunand ca nu domnule, defapt noi facem misto de ala. pariu ca le afecteaza?

nu o sa inteleg niciodata ostilitatea asta exagerata, impotriva unor oameni random sau si mai mult, mistourile facute aiurea. what's the real deal? ca si in cazurile pustilor frustrati, tipele astea probabil sunt ori fffff inocente IRL, ori chiar urate rau de tot si singura metoda de a fi bagate in seama e pe net. si cum nu le baga nimeni, se baga singure, pentru ca e cea mai rapida cale.

don't hate me pentru entry-ul asta, dar asa mi-e o sila de oamenii care se prefac duri si rai si toate cele (repet, daca profilul blogului nu e mereu de natura asta) si de fetele care, cand ajung in fata unui calculator, isi dau jos rochia inflorata si isi neglijeaza manichiura perfecta, doar pentru a se imbraca cu o armura de om rau, brodata cu injurii si apelative. parerea mea: cine e bestie, sa fie bestie mereu, cine e curva, sa fie curva mereu. parerea mea.

PR neaos

cred ca m-am indragostit. nu, sunt sigura. poate il stiti si voi: cum vii de la universitate spre eroilor, la statia de la cismigiu, e un tip care vinde diverse: servetele, jucarii, baterii, porcarele mici si inutile. ce il face asa de special? he's the best salesman ever. (desi nu cumpara nimeni nimic). sa va povestesc:

veneam eu azi din oras si asteptam autobuzul in statia cu pricina: si deodata, intre johnny cash si brandon flowers, aud un anunt:" avem firptura de pui la gratara cu garnitura de cartofi prajiti sau peste cu orez. la desert varietatea este si mai mare: placinta de visine, papanasi sau salata de fructe: pepene galben, mere, pere, portocale, banane (rosii?), toate stropite bine cu un paharel de palinca sau de vin. hai oameni buni, e 12:38, la 1 se pune masa". nenea vanzator se distra si isi atragea clientii intr-un mod absolut minunat :)) pe langa faptul ca mi s-a facut o foame de lup, imi venea sa ma duc sa cumpar ceva de la el doar ca sa ii zic cat e de tare. pacat ca vindea doar porcarele, dupa cum am mai zis :))

oricum, toata lumea din statie s-a inveselit instant si era asa o atmosfera de balci si sarbatoare, ceva de speriat:d

PS: baaaai mi-am gasit practica: o sa ma aciuiesc pe la Polirom in perioada urmatoare :>

petreceri tematice

asta o sa fie post semi-nostalgic, asa ca nu-mi dati in cap: sfarsit de a 12-a. panica de bac, tone de meditatii, isterii, gand la admitere, iesit cu prietenii pentru complaining some more, stat pe facebook si orice alt site in disperare doar doar sa se mareasca pauza aia intre mate si romana. va suna cunoscut? cam asa eram eu cel putin acum 2 ani. pe langa asta insa, cam in perioada aia, pe facebook si pe hi5 (ala era la moda pe vremea mea) erau tone, va jur, TONE de poze de la bal. rochii tocuri freze funky si multi baieti la costum (=p~ :">). si acum mi s-a facut un dor de nu mai stiu de mine de bal, de o petrecere fancy adica.

la polul opus sunt alte petreceri, pentru care primesc tone de invitatii pe facebook mereu: topless party, wet t-shirt party, body-painting party, fight in chocolate party, etc etc. curiozitatea mea maxima: se duce cineva la ele?:)) serios acum. chiar iese lumea din casa si plateste pentru asta? naiba, daca vreau topless party imi iau prietenele si facem spa day, daca vreau wet t-shirt party imi iau un tricou alb la tenis si proful meu o sa se ocupe sa-i alunece ala de apa pe mine, daca vreau body painting party, ma duc la prietenul meu si il rog sa deseneze ceva si daca vreau batai in ciocolata...de ce doamne iarta-ma as vrea batai in ciocolata? aia se mananca, sunteti cu capul?:)) si daca vreau batai neaparat, dati-mi anumite gagici si se rezolva >:) o simpla iesire in club nu se mai poate draga, nu e suficient de cul.

pana una alta, stie cineva de vreo petrecere tematica mai normala la care sa ma duc?:))

fructe vs legume

baaaaaaaaaaai voi stiati ca rosiile sunt fructe?: am aflat acum 2 minute si nu imi vine sa cred: si vinetele la fel :

care se baga la o placinta cu rosii? o pudram bine cu zahar dupa :

the world has gone mad :

hai sa emigram

m-am sculat azi de dimineata cu melodia "hai sa emigram" in cap (vama veche). cretinuta melodie asa, dar catchy rau. so guys, cum stam cu emigrarea? bine, in afara de faptul ca ne-a plecat juma de tara. eu una as pleca. serios. as pleca sa-mi fac doctoratul intr-o tara in care chiar am carti, as pleca intr-o tara in care chiar se organizeaza concerte si evenimente la tot pasul. daca tara aia incepe cu A si se termina cu "nglia" e si mai bine :d.

as mai pleca si in franta si as mai pleca in noua zeelanda (desi acolo nu cred ca sunt multe concerte). si as mai pleca un an asa in africa, in mijlocul salbaticiei, doar sa vad cum e. si cand as face toate astea, as mai pleca putin in america. nu, as pleca la new york si la palo alto. atat. si poate dupa lucrez la facebook :d

oricum, lasand la o parte visele mele turistice, asta cu emigratul mi se pare o prostie. pentru ca in general nu e facuta cu cap. oamenii pleaca fara sa aiba ceva sigur. "lasa, o sa-mi gasesc eu". si isi gasesc: gunoieri. chiar merita? si mai mult, merita sa pleci singur?

asa ca hai sa nu emigram. hai sa ramanem unde ne e sufletul. si daca sufletul noastru emigreaza, de-abia atunci hai si noi cu el :d

http://www.youtube.com/watch?v=10P_PC_Vjnc&feature=fvwrel

biological destiny part3: a man in a woman's world

am mai scris pe subiectul asta aici si aici. pentru cei care nu vor sa citeasca, un mic rezumat: urasc feminismul. dar rau de tot. nu zic ca idealul meu in viata e sa ma bata barbatul si sa-i cer bani de paine, dar hai sa ne oprim la egalitate si atat.

in batalia cucoanelor de a fi superioare, s-a ajuns de la o lume a barbatilor la o lume a femeilor. atentie, nu zic o lume condusa de femei, dar o lume ce ne apartine. putin paradoxal? nu chiar. uitati-va doar in jur. ce vedeti? nu cumva magazine pentru femei? reclame la produse pentru femei? masini girly? pana si bancile au programe care se vor a fi woman-friendly asa. aici sunt 2 variante: ori marii barbati corporatisti doar vor sa ne faca sa ne simtim bine (dar cum ramane cu cifrele care zic ca in marile corporatii lucreaza din ce in ce mai multe femei?) ori pur si simplu femeia e un consumator muuuult mai usor de convins. a doua varianta imi e si mie mai plauzibila.

totusi intreb: intr-un astfel de univers, in care florile sunt la tot pasul, reclamele la parfumuri de femei ne fac nasul s-o ia razna, lenjerie, haine, cosmetice, tot tot tot se adreseaza femeii (bine, si ca tanti jeni sa se dea cu miss dior acasa, ca sa il innebuneasca pe haralambie, dar asta e partea a doua) unde ramane el? el, pentru care noi cumparam de toate? unde isi mai gaseste el parfumul, intre amestecatura de chanel, escada, kenzo si altii cu "for her" in coada? exista cu adevarat un "for men" in societate?

you're a tattoo placed on my neck

o inima mare, o minte deschisa si hotarare din plin: cam asta implica, din punctul meu de vedere, un tatuaj. pe langa asta, iti trebuie un artist bun, putini bani si un petic de piele.
le ai pe toate astea? bun, acum sa gasim un model:


- nume de prieten/prietena: don't do it. o sa va despartiti. bine, nu 100%, dar oricum, sunt sanse mari. daca tii mortis, fa-ti ceva care sa-ti aduca aminte de el/ea, dar niciodata numele. tie ti-ar placea sa fii langa o persoana care are mereu lanaga ea pe altcineva?
- model tribal: oana zavoranu a devenit model de urmat? de cand? niciodata n-am inteles tatuajele de pe brat, cu atat mai mult modele tribale. ce naiba exprima? animalul din tine? fa-ti naiba un leu, o gorila sau un politican :d
- fluture: tramp staaaaamp :x un fluture pe lower back e deja cliche, apare in toate filmele, macar fa-l in alt loc
- caractere japoneze: stii tu sigur ca artistul ala nu-si bate joc de tine?:)) serios acum, daca scrie "i'm a pussy"? rar se intampla sa scrie ceva corect, inteligent, sa arate bine, etc.
- flori: daca nu-s chiar misto, nu merita. ce te faci cand ploua? te stafidesti cu totul doar ca sa para realist?

acum cateva modele care imi plac:
- personaje din desene animate: come on, niciodata nu poti sa gresesti cu winnie pooh undeva pe picior
- portrete: parinti, bunici, persoane cunoscute. atat. NU prieten/prietena (o sa va despartiti!!!!)
- colectie colorata de cupckaes si candies :">
- pin up girls: asta e singurul tatuaj pe care mi l-as face. serios. daca stie cineva un tattoo artist bestial, let me know. nu ca as fi mare whore, ma stiti doar, dar mi se par asa de hot, de independente, toante, dar defapt destepte rau, puternice si totusi par helpless, elegante, tot ce vreti. sunt minunate pin ups :x:x:x:x

singurul lucru care ma impiedica e gandul la cum o sa arate peste cativa ani. in rest, nu vad nimic rau. daca tot am mii de lucruri bine increstate pe minte si suflet, de ce sa nu am unul si pe piele?

voi v-ati face tatuaje? si daca da, ce? daca nu, de ce nu?

blog award

hey guys :*

mai intai vreau sa va multumesc tuturor pentru aprecierile de la postul de ieri si un special thanks lui nymphtamine care mi-a oferit niste super blog awards.







regulile sunt dupa cum urmeaza:

1. da link-ul persoanei care ti-a oferit premiul
2. spune 7 lucruri random despre tine
3. da premiul mai departe la 15 persoane
4. anunta-i de premiile primite

asa, sa va zic 7 lucruri random despre mine:

1. mi-ar placea sa fac parte dintr-un club (literatura, moda sau dulciuri)
2. mereu vreau sa ma tund, niciodata nu stiu cum
3. imi place sa imi schimb spatele telefonului in functie de anotimp
4. ador sa-mi aranjez cartile in biblioteca
5. as vrea sa locuiesc la tara in anglia
6. am un motan super tantalau, Toulouse
7. mi-e dor de frati-miu


acum, astept acele lucruri random si de la urmatoarele persoane:

Andra
Lex
Pasi Pe Sticla
Alice
Iulia
Miss S
Oana
Paradis In Destramare
Iulia
Chiulica
Miuri
Lavinia
Rox
Ladyizuh
Joice

Spor la scris si la impartit premii!

bolile tineretii

cand suntem tineri, daca ni se pune intrebarea "ce vrei cel mai mult?, rar o sa auzi raspunsul "sanatate". ni se pare imposibil sa nu o avem, o luam de-a buna si speram mai degraba la alte chestii: iubire, bani, faima. avem insa si noi, bolile noastre

talk-before-you-think-isis: e o boala care se manifesta intre 3 si sa zicem 25-28 de ani. simptome: te ia gura pe dinainte, regreti ce zici, ranesti oameni, te ranesti pe tine. remedii: trecerea timpului, putina intelepciune. reactii adverse: cand o dobandesti, e prea tarziu deja si efectele sunt de cele mai multe ori ireparabile.

act-on-the-spot-isis: se manifesta la oamenii de 14-25 de ani, prin fapte necugetate. se aseamana cu boala descrisa mai sus, dar are consecinte si mai rele, ca de exemplu boli, sarcini, abandon scolar, dependente, etc. remedii: o mama buna de bataie din partea familiei si a prietenilor :d reactii adverse: nervi si uneori vanatai, care sunt insa mereu in beneficiul pacientului.

parents-at-home-isis: se manifesta la tinerii intre 14-22 de ani, printr-un nivel ridicat de stres in momentul in care parintii sunt acasa si pisalogesc bolnavul. remedii: o perioada fara ei, dezintoxicare. reactii adverse: bolnavul se chirceste in pat si urla "mamaaaaaaa""

nothing-can-bring-me-down-isis: se manifesta la pacientii intre 18 si 30 de ani. simptome: pacientului ii vine sa urle, ca lui leonardo dicaprio, I'm the king of the woooooorld. pana se rupe barca. remedii: o mica scufundare. reactii adverse: nu toata lumea reuseste sa se agate de usa plutitoare.

I-know-all-about-love-isis: se manifesta la tinerii intre 12 si 28 de ani. simptome: pacientul e convins ca are toate raspunsurile cand vine vorba de dragoste si nu accepta niciun sfat. se implica in relatii care nu sunt bune pentru el pentru ca mai apoi sa se dea cu capul de pereti. remedii: relatii multe si diverse. reactii adverse: unii pot spune ca pacientul este o persoana de moravuri usoare

Don't-need-anyone-isis: se manifesta la toate varstele, printr-un sentiment accentuat ca te poti descurca singur in orice domeniu. remedii: e o boala grava care necesita o interventie: se ia un grup de prieteni si se sta cu forta langa pacient. reactii adverse: nu exista.



astea sunt bolile care ma incearca pe mine cel putin. banuiesc ca nu sunt singura. in rest, nici macar o raceala nu ma poate ajunge. stimatii mei doctori, ce alte boli si ce remedii mai cunoasteti?

ramaneti cu bine! (bine=bani, faima, iubire)

do we like cheating?

am vazut acum cateva zile pe facebook o chestie care m-a lasat masca: da like la site-ul asta si castigi copiute pentru BAC. am ramas complet shitfaced.

nu sunt o ipocrita sa zic ca eu nu am scos un cuvintel la bac. daca nu era un tip cu ochelari (multumesc, oricine oi fi), nu luam probabil la mate. deci nici vorba de teorii impotriva copiatului. ce ma deranjeaza pe mine (in afara de faptul ca nu pot sa suport ideea de copiat de pe copiute, intreaba nene daca vrei, dar nu veni cu ele de acasa), mor de nervi ca e totul asa de fatis.

a devenit in halul asta de usor oare? stiu ca ce era pe facebook era cam bullshit asa (ar fi trebuit sa dau like, sa vad), dar oricum...si daca se copiaza asa de pe fata la examene, suntem la fel de liber in inselatul in orice domeniu?

cand o sa se faca o pagina pe facebook: like if you want to have an affair? sau like if you have one?

ne e in sange demult, ca oameni, sau e ceva recent aparut? do we like cheating?

sex and sensibility

sex makes us lose our minds. nu ma refer neaparat la sexul ala animalic cu trantit de pereti si sfasiat haine, ci la orice forma de tensiune sexuala.

poate o fi doar ceva tipic feminin, dar in momentul in care te lasi sau vrei sa te lasi prada gandurilor, lucrurile rationale se duc naibii.

mi-a zis cineva acum cateva zile ca iubirea e doar o reactie chimica. no fairy tale, no meant to be, doar pura stiinta. Daca iubirea e stiinta, o sa presupun ca si sexul tot asta e. tocmai, cum se face ca de multe ori ne pierdem tocmai scepticismul? partea din creier care se ocupa de tot ce inseamna rational si calculat? de ce nu mai avem sange rece? de ce emotiile, instinctul (spuneti-i hormoni daca vreti) castiga mereu?

Mai mult decat atat, ratiunea e ceva stigmatizat cand vine vorba de iubire si sex: daca esti "sensible" in iubire, esti insensibil si rece, daca esti "sensible" in sex, esti meh, plictisitor.

deci oare e doar chimie? sau miscarea haotica de la nivelul atomilor se manifesta si in comportamentul nostru?

much ado about loving

v-ati gandit vreodata ca iubirea e complet over-rated sau mai bine zis over-exposed? serios acum. de ce se invarte totul in jurul acelui sentiment care oricum nu e definit? de ce gravitam in jurul unui nucleu asa de instabil?

si o alta intrebare: de ce e peste tot? de ce cum dai drumul la teve vezi zeci de emisiuni cu mirese? de ce totul are in titlu iubire? nu era mai frumos cand era doar in carti de putini stiute? cand puteai sa oferi un citat si sa insemne ceva?
si de ce nu mai e simplu sa iubesti? cu cat are mai mare mediatizare, cu atat cresc si pretentiile, cresc asteptarile, creste importanta de a avea o relatie care "da bine" si creste tensiunea.

ne ambalam inutil in relatii doar de dragul de a le avea, ne certam, suferim, ne despartim si apoi, cand suntem din nou pusi in fata unei alte relatii, uitam cu desavarsire suferinta din perioada precedenta. n-o sa fie la fel, (s)he's the one, etc etc. pana la urmatoarea cearta, urmatoarea dezamagire si urmatoarea speranta in van..
.
viata ni se complica. si in loc sa ne agatam cu disperare de simplitatea iubirii, o taram dupa noi in mocirla...cum cureti petele cand ariel nu e suficient?

good books, good movies

as incepe prin a va pune intrebarea: ce e mai bine: sa citesti mai intai cartea si dupa sa vezi filmul, sau invers? in mod normal, raspunsul ar fi evident: citeste ba!!! dar in ultima vreme am dat de destui care ziceau contrariul.

poate e doar nostalgia unui om inca pasionat de carti sau poate e refuzul de a alege calea simpla: viziunea altcuiva despre un univers pe care poti tu insuti sa-l creezi. asa ca intreb, fara pic de ostilitate: e lene sa iti placa mai intai sa vezi filmul? sau e pur si simplu o placere de a vedea munca altora? a mai multora adica :d

mie personal, mi se pare ca atunci cand vezi mai intai filmul, sari niste etape. e de parca, intr-o relatie, ati trece direct la mutat impreuna, dupa prima luna. doesn't make sense. mai mult decat atat, intocmai ca intr-o relatie precipitata, se pierde misterul cu totul. se pierd detaliile si, ce ar trebui sa descoperi in cateva zile, a fost taiat in maxim 2 ore.

am facut de cateva ori prostia sa vad mai intai filmul. cartea nu mi-a mai zis absolut nimic dupa, nu mai aveam rabdare. (lord of the rings)

mai mult decat atat, in general, filmele facute dupa carti nu se ridica delooooc la nivelul romanului. evident, exista si cazul pe dos, cand cartea scris dupa film e absolut catastrofala (vezi si citeste forrest gump).

cateva exemple de hit atat literar, cat si cinematografic sunt: harry potter (ca e cel mai accesibil), numele trandafirului, dragoste in vreme de holera, marele gatsby, mary poppins, portocala mecanica, d-astea.

la polul opus stau dezastrele: pe aripile vantului, trainspotting, si altele.

acum sunt ft entuziasmata sa vad filmele de la padurea norvegiana si sa ucizi o pasare cantatoare. sper sa fie misto, asa cum au fost si cartile.

imi mai dati exemple de dublete faine?

blog award

cu o mare intarziere pentru care imi cer, scuze, ii multumesc lui Miss S. pentru primul meu blog award ever!!! am ramas super placut impresionata si cu un mare mare zambet pe fata:d

sper sa aduc si eu zambet pe chipurile urmatoarelor fete stylish:

Ralu
Ivo
Alexandra
Lorelei
Butterfly
Anushka

sell me your story

azi am colindat magazinele in cautare de chestii summery. (am si gasit cate ceva :x) ca o fata care nu se da in vant dupa cumparaturi (desi cartea e ft misto), nu erau neaparat hainele de pe rafturi cele care imi atrageau atentia, cat lucrurile pe care le-as putea spune cu ele.

nu am fost niciodata buna la facut tinute: da-mi 3 piese si le pot pune pe mine intr-un singur mod: pe toate deodata. mix and match, not for me. totusi, m-am gandit la ce poveste poti spune cu fiecare tinuta. de exemplu, ce mi-am luat eu azi merge fie pentru o zi dinamica, super agitata, intr-un oras incins, fie pentru o zi super linistita, cand pot sa scot la iveala doar irina aia romantica si girly.

la cateva ore dupa, m-am uitat la ANTM la un episod unde tipele trebuiau sa sell a story. si ma gandeam cat trebuie sa fie de greu: ti se dau niste haine, niste bijuterii, hair and make up si ti se zice "ok, baga". si tu sa iti pui frumos un zambet pe fata, energie in ochi, si sa spui o poveste fara cuvinte.

si ca sa putem sa relate si noi, oamenii de rand, nu asta facem oricum? nu prin haine, dar prin ansamblu. inventam povesti pe care vrem ca ceilalti sa le stie. si la sfarsitul zilei, speram sa fie un bestseller. din pacate, de cele mai multe ori, nu e. din ciclul "we're all star dust", asa poate suntem povesti si atat. vreti dovezi? n-am. dovediti-ma insa ca n-am dreptate

lume plina de nesimtiti

lumea e intr-adevar plina de nesimtiti. recunosc si eu. insa urasc cand sunt eu aia nesimtita. astazi am fost bodoganita in 2 randuri, dintre care o data cand am dat o banconota mai rupta la magazin. mentionez ca nu era deloc vina mea ca aia era rupta si ca am observat ca e rupta de-abia in oras, cand nu aveam skotch s-o lipesc.

pe cuvantul meu, pe langa senzatia de rusine teribila, desi stiu ca e vina mea, am asa un sentiment de grrrr!!! "lasa-ma omule in pace!!!". si nu doar iti zice lumea ca esti nesimtit, dar iti mai si dau THE LOOK! ca sa fie siguri ca sa ti se incresteaza pe scalp.

la cum ma stiu, o sa-mi aduc aminte, asa, din cand in cand, in urmatoarele zile, privirile babelor si a doamnei de la magazin. urasc cand lumea crede ca sunt nesimtita, mai ales ca de obicei ma chinui sa fac tot ce pot ca sa nu calc pe nimeni pe coada:|

multa nesimtire pe lumea asta....

baiat de baiat

pentru ca a venit vara, odata cu ea isi pot etala in pace bronzul exagerat si brandul toti baietii buni de bucuresti. mana bine lucrata,( acoperita de tricourile roz pe care scrie, deloc subtil, numele marcii) scoate cu rapiditate ochelarii mari si apoi isi aranjeaza freza gelata.

la capatul opus la strazii se afla ea, intr-o fusta mult prea scurta care nu acopera deloc tonele de celulita, in niste flip-flopsi cheap, si o geanta de 3 ori cat capul lor. ea se apropie de el, el coboara geamul masinii si da muzica si mai tare, ii sopteste cuvinte dulci de amor si ea se suie la el in masina. pornesc rapid. se duc sa citeasca, nu va faceti ganduri rele.

peste vreo 15 ani, cand ea o sa fie plina de vouittoane si el o sa aiba 3 amanate de 18 ani, pe usa vilei lor o sa iasa un baietel: mic, gras, la fel de bronzat ca si tatal lui, o sa fluiere pe strada dupa amantele lui taica-su. pentru ca, in definitiv, e baiat de baiat, nu?

PS: felicitari adina!!!!!

art!

recunosc cu onestitate si oarecare jena ca nu sunt deloc o persoana...artsy. nu ma dau in vant dupa plimbatul prin muzee, nu am tablourile unor pictor ft faimosi in camera si nu pot sa port o discutie de mai mult de 2 fraze despre pictura renascentista. reiese ca sunt cam inculta, dar na.

si acum intrebarea unui om incult: mare parte din "arta" pe care o vedem in muzee nu e doar o eticheta pusa pur si simplu? serios acum. am fost ieri la un muzeu si erau muuuulte tablouri. unul dintre ele reprezenta un copil care o apuca de sfarc pe venus. sau altele erau cu copii cu pachetele pe burtica. (mentionez ca se voiau fff realiste). o fi vreo tehnica pe care nu o inteleg eu, dar pe cuvant ca nu inteleg. am vazut si tablouri care m-au lasat woooow, dar in comparatie cu tonele de tablouri care costa o avere si pentru care lumea e dispusa sa mearga in diverse tari...mie una nu mi se par neaparat mai urate desenele prizonierilor din inchisoarea palatului dogilor decat super tablourile din palat in sine. nu zic ca sunt mai precise, mai frumoase, cum vreti voi, dar parca exprima mai multe.

ce imi place sa fac prin muzee? ei bine, sa merg invers, in primul rand. cand se poate, imi place sa fac turul pe dos, sa merg contra tuturor oamenilor. si imi mai place de mor sa imi inchipui, pe langa viata celor care au stat acolo (cand e cazul), ce se ascunde ACUM in dulapuri. daca sunt pline de ambalaje de Twix de la angajatii carora le-a fost lene sa se duca pana la gunoi? sau reviste pentru cand plictiseala e prea mare?

si ca sa vedeti ca totusi nu-s anti-arta, va zic ca imi place de innebunesc tot ce inseamna modern si neconventional. am vazut ieri o expozitie intitulata "what do women want" despre femeile musulmane, puse in opozitie cu lumea high-fashionului. bestial bestial bestial! sau acum cateva zile am fost la o expozitie (de la care mi-am luat si primul meu album!!!!) in care autorul luase mai multe tablouri super faimoase si pusese in locul modelelor personaje, gen superman, marge simposn, clovnul de la mc, etc. call me silly, dar pe mine astea ma impresioneaza mai mult decat tablourile ale caror nume valoreaza mult mai mult decat imaginea in sine.