azi am colindat magazinele in cautare de chestii summery. (am si gasit cate ceva :x) ca o fata care nu se da in vant dupa cumparaturi (desi cartea e ft misto), nu erau neaparat hainele de pe rafturi cele care imi atrageau atentia, cat lucrurile pe care le-as putea spune cu ele.
nu am fost niciodata buna la facut tinute: da-mi 3 piese si le pot pune pe mine intr-un singur mod: pe toate deodata. mix and match, not for me. totusi, m-am gandit la ce poveste poti spune cu fiecare tinuta. de exemplu, ce mi-am luat eu azi merge fie pentru o zi dinamica, super agitata, intr-un oras incins, fie pentru o zi super linistita, cand pot sa scot la iveala doar irina aia romantica si girly.
la cateva ore dupa, m-am uitat la ANTM la un episod unde tipele trebuiau sa sell a story. si ma gandeam cat trebuie sa fie de greu: ti se dau niste haine, niste bijuterii, hair and make up si ti se zice "ok, baga". si tu sa iti pui frumos un zambet pe fata, energie in ochi, si sa spui o poveste fara cuvinte.
si ca sa putem sa relate si noi, oamenii de rand, nu asta facem oricum? nu prin haine, dar prin ansamblu. inventam povesti pe care vrem ca ceilalti sa le stie. si la sfarsitul zilei, speram sa fie un bestseller. din pacate, de cele mai multe ori, nu e. din ciclul "we're all star dust", asa poate suntem povesti si atat. vreti dovezi? n-am. dovediti-ma insa ca n-am dreptate
Mersi ca ma citesti >:D<
ReplyDeletePovestile pot fi uneori anoste, scrise dupa aceleasi tipare si ideologii. Dar fiecare poveste poate avea farmecul ei ascuns :)
ReplyDeleteNu sunt un mare fan al cumparaturilor dar si cand imi vine randul , umblu din magazin in magazin cu gandul ca am vazut ceva ce mi-a placut cu ceva timp in urma , dar nu-l mai gasesc . Am stat intr-un magazin si cateva ore numai ca sa-mi iau un tricou, erau prea multe care imi placeau iar eu trebuia sa-mi iau doar unul .
ReplyDelete