Tuesday, June 25, 2013

book review: dans dans dans

hello :*

dupa o perioada in care am citit foarte putin, uite ca in sfarsit am reusit sa termin "dans dans dans" de haruki murakami. Mi-am cumparat cartea de la Bookfest, in ciuda faptului ca "In cautarea oii fantastice" a fost probabil singura carte de el care nu mi-a placut (din cele 5 pe care le-am citit pana acum. apropo, "dans dans dans" e continuarea de la "in cautarea oii fantastice"). La cate multe lucruri bune auzisem de carte, am zis s-o incerc. Si bine am facut. 

Pe scurt: daca in volumul "In cautarea oii fantastice", accentul se pune mai mult pe supranatural, "Dans dans dans" mi-a dat mai mult impresia de mister....natural, ca sa zic asa. Eroul se duce in cautarea hotelului Dolphin, unde spera sa-si gaseasca iubita disparuta, pe Kiki. Acolo da in schimb de un loc cu totul schimbat, dar care ascunde, la randul sau, tot felul de secrete. Unul dintre ele este dezvaluit cu ajutorul receptionerei, care ii poveste cum a ajuns ea, din senin, pe un culoar intunecat, dand de o creatura "care nu era om". Asa se face legatura cu Omul Oaie, din primul volum. Bun, asta e planul 1. Planul 2 ii are in centru pe erou si pe o fetita de 13 ani, Yuki, cu usoare tendinte clarvazatoare, de care el trebuie sa aiba grija. In calatoriile lui cu ea, se intampla tot felul de lucruri care din nou fac trimitere la Kiki. In planul 3 il gasim pe erou impreuna cu prietenul sau, Gotanda, al carui rol in carte nu este doar de a-l aduce pe erou pentru prima data intr-o lume a damelor de companie, dar si de a adanci si mai mult intriga, deoarece si el o cunoscuse...intim pe Kiki. Toate aceste planuri se unesc in jurul iubitei eroului. Recapituland, avem de-a face cu elemente supranaturale, cu copii neglijati, dar peste masura de maturi, cu prostituate omorate si legaturi aparent ilogice intre toate aceste personaje. 

Dupa cum am zis si la inceput, mi-a placut mult mai mult "Dans dans dans" pentru ca aici e doar mister si atat: Omul Oaie nu este o figura chiar asa de vizibila de-a lungul romanului. Mai mult, toate aceste cautari, disparitii si, in definitiv, crime, combinate insa cu usoare urme de senzualitate si de scurte incursiuni in lumea complet data peste cap a fiecarui personaj, m-au facut sa imi aduc aminte de ce imi place Murakami. De stil nu am ce sa spun, pentru ca, sa fim seriosi, e Murakami. 

Pe Goodreads i-am dat 5 stele din 5. 

Thursday, June 20, 2013

cadoul distribuitorilor de carte

hey :*

scriu postul asta foarte repede, deoarece cu cat ajunge informatia la voi, cu atat mai bine. 

azi a fost o super zi pentru mine, deoarece am luat a doua mea licenta (si ultima). gata, s-a terminat cu lucrari, prezentari, emotii. Pana la disertatia de la anu, dar mai e pana atunci :))

cred ca planetele s-au aliniat astfel incat sa imi mearga bine din toate punctele de vedere, caci azi sunt super promotii la carti. 

Mai intai este elefant, care are reduceri de 75% la 100 de bestseller-uri!



Apoi mergem peste hotare, la bookdepository, unde la fiecare 15 minute se pune la bataie cate o carte cu pret mult redus, timp de 25 de ore!!!



ce ziceti?

Tuesday, June 11, 2013

book haul: bookfest 2013

hello hello :*

cu mare intarziere, vreau sa va arat ce mi-am cumparat eu de la bookfest anul asta. Inainte sa incep sa va povestesc, vreau sa va zic ca mi s-a parut un targ ft reusit. A fost prima data cand am asistat si la alte evenimente in afara de lansari (un seminar despre PR-ul "de criza" in industria de carte si o discutie despre viitorul digital al manualelor scolare). Am stat cu totul vreo 4 ore in ziua aia, timp in care am avut timp berechet sa caut tot ce voiam (si imi permitea bugetul). Per total, o zi superba, cu multe carti bune (si reduse).
Sa incepem, de jos in sus:

Talentul de scriitor al Reginei Maria nu apare altcum decât firesc. Frumoasă, inteligentă, cu farmec şi temperament debordante, străbunica mea a adus literaturii române nu numai un avânt şi o încurajare părintească, dar şi condeiul unui nou scriitor regal. Toate cărţile ei sunt impetuoase, puternice, sensibile şi spontane, de la paginile de jurnal până la suavele poveşti pentru cei mici şi mari.

Publicat în 1833, „Eugénie Grandet" a fost primul roman cu adevărat bine vândut al lui Balzac. Povestea tinerei care moşteneşte zgârcenia tatălui său şi a legăturii sale amoroase eşuate cu vărul ei a devenit şi unul dintre cele mai aclamate de critică titluri ale carierei lui Balzac, intrând definitiv în canonul literaturii occidentale. Ca de obicei la Balzac, toate personajele sunt strălucit conturate, mai ales cei doi Grandet - tatăl şi fiica. Autorul a conceput marele său proiect, „Comedia Umană", chiar în timp ce scria „Eugénie Grandet", şi a inclus cartea în giganticul ansamblu, modificând numele câtorva dintre personaje la a doua ediţie. 
La rândul său, „Femeia la treizeci de ani" reprezintă unul dintre cele mai realizate studii ale psihologiei feminine făcut vreodată. Contrar a ceea ce se crede de obicei - cartea e mai mult citată, prin titlu, decât citită -, romanul urmăreşte toate vârstele importante ale unei femei, de la adolescenţă până la bătrâneţe, „La treizeci de ani" fiind doar o secţiune din volum. 

În romanul „Prima anchetă a lui Maigret", acţiunea se petrece în anul 1913, iar personajul principal lucrează la sediul poliţiei din Saint George, în subordinea lui Maxime Le Bret. Către miezul nopţii, un tânăr muzician dă năvală în birou şi anunţă că a văzut o femeie ţipând după ajutor, în dreptul unei clădiri din Rue Chaptal, şi apoi a auzit o împuşcătură. Ajuns la faţa locului, Maigret este întâmpinat de locatari (bune cunoştinţe de-ale lui Le Bret) şi asigurat cu un ton glumeţ că totul este în ordine şi că nu s-a întâmplat nimic. Maigret ignoră cuvintele lor şi porneşte să rezolve primul său caz. 
În cel de-al doilea roman publicat în volumul editat de Adevărul Holding, „Maigret şi bătrâna doamnă", un caz mai puţin obişnuit îl duce pe Maigret în Normandia: o servitoare a murit otrăvită după ce a băut un pahar cu apă care ar fi trebuit să conţină un somnifer, destinat de fapt stăpânei sale. Cel puţin aşa declară aceasta din urmă, o bătrână şi fermecătoare doamnă, care apelează la comisar pentru descoperirea asasinului. Din averea de altădată, bătrânei doamne nu i-au mai rămas decât casa în care locuieşte şi câteva bijuterii fără valoare, replici ale colecţiei fabuloase pe care o poseda odinioară. De ce ar fi încercat cineva să o ucidă? E adevărat că doi dintre copiii săi, ispititoarea Arlette şi flegmaticul Theo, au vieţi private tulburi şi purtări care dau de gândit. Totuşi, bănuielile lui Maigret par să se îndrepte în altă parte

Ximen Nao, un ţăran înstărit din China, este ucis în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus pe nedrept la cazne, ţipetele lui indignate îl exasperează până şi pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria şi a îndrepta răul ce i s-a făcut, Ximen trebuie să parcurgă un şir de reîncarnări, potrivit învăţăturilor budiste: mai întâi măgar, apoi vită de povară, porc, câine şi maimuţă, vreme de zeci de ani, doar la urmă având şansa de a renaşte ca om. Trăind sub felurite înfăţişări alături de familia lui, Ximen este cronicarul unei jumătăţi de secol din viaţa ţinutului său natal. Avatarurile lui Ximen însoţesc metamorfoze istorice ample, tragice, dar şi comice în acelaşi timp, iar dure-rile şi bucuriile omeneşti la care este martor alcătuiesc o epopee sublim umană.

Actiunea din roman se desfasoara dupa patru ani de la intimplarile din In cautarea oii fantastice. In urma unui vis obsesiv, eroul fara nume al lui Murakami se hotaraste sa se reintoarca in Sapporo, in speranta de a descoperi un indiciu care sa-l ajute sa o gaseasca pe Kiki, iubita lui disparuta fara urma. Acesta este inceputul unui dans hipnotic care ii poarta pasii din Sapporo in Tokyo si Hawaii, intr-o inlantuire de evenimente petrecute la granita fragila dintre real si fantastic. Amestec de tragic si umor fin, cartea vorbeste, in esenta, despre fragilitatea vietii, nevoia de comunicare si de caldura umana.

Stevens, majordom de moda veche, indragostit in tacere de frumoasa si inteligenta menajera din castelul lordului Darlington, se identifica intr-atit cu functia sa, incit trece senin pe linga dramaticele evenimente din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Nimic nu-l perturba de la indatoririle sale de „majordom absolut“ – nici chiar pierderea singurei fiinte iubite – si abia spre sfirsitul vietii intelege ca lumea s-a schimbat profund si ca el nu este decit „o ramasita a trecutului“.

7. Tender is the night - F. Scott Fitzgerald - Penguin (e tradusa si la Polirom)
Publicat in 1934, in America, romanul a fost una dintre cele mai discutate carti ale anului. Blindetea noptii este povestea tragica a unei tinere actrite, Rosemarie Hoyt, si a cuplului american Dick si Nicole Diver. Stralucit psihiatru, Dick devine nu doar sotul, ci si doctorul lui Nicole, a carei sanatate il impinge catre un mod de viata care nu ii este propriu si care-l acapareaza, cu o putere tot mai mare, determinindu-i declinul profesional si moral. „Cea mai autobiografica” opera a lui Fitzgerald, romanul prezinta, pe de alta parte, un studiu minutios al conceptului romantic de personaj liric. 

Acum citesc "Dans, dans, dans", careia urmeaza sa-i fac si recenzia cat de curand. 

Voi ce bunatati v-ati mai luat in ultima vreme? 







Saturday, June 8, 2013

despre cartile pe care nu le terminam

hello hello :*

saptamana trecuta, dupa ce am terminat minunatia de "the life of pi", m-am apucat de "citind lolita in teheran", o carte pe care voiam de muuuuult s-o citesc. M-a atras titlul pentru ca, asa cum am spus in nenumarate randuri, Lolita este una din cartile mele preferate. Am citit pe la 14 ani prima data, fix cat sa ma prind in perioada de copilarie-adolescenta si am mai citit-o in facultate, cand am privit-o cu totul altfel, am citit critica, am scris un eseu (am fost foarte mandra de lucrarea aia :">), etc.

Cand mi-a imprumutat-o o prietena am fost in al 9-lea cer. Doar ca magia a disparut rapid. In primul rand, am fost socata sa vad ca volumul este despre mai multe carti ( ale lui Austen, Henry Miller, etc), dealtfel foarte dragi mie. Am zis "ok, nicio problema, mai mult de citit". Cu toate acestea, cartea e scrisa intr-un ritm super incet, fara prea multa actiune (cel putin la inceput). Am reusit sa citesc doar vreo suta si ceva de pagini, ceea ce stiu ca nu e suficient, dar efectiv mi-am pierdut rabdarea. 

Mi s-a parut ca e o combinatie foarte ciudata de discutii critice, amintiri din teheran, vietile celor de acolo. Doar ca, dupa parerea mea, e o combinatie cam nereusita, caci niciuna din aceste parti nu m-a atras in mod special. E prea putin din fiecare, nici unul din elemente nu m-a facut sa zic "wow, cat de interesant", desi situatia femeilor din lumea araba mi se pare un subiect fascinant. aici nu m-a incantat.

In fine, poate am lasat-o prea repede. Sau poate ar trebui sa invat sa nu mai citesc carti despre carti. Am mai avut o experienta neplacuta despre care puteti citi aici. 

Pana una alta, o sa ma apuc de "Dans, dans, dans" a lui Murakami, care ma indoiesc ca o sa ma dezamageasca. Am cumparat-o de la Bookfest, cu 13 sau 14 lei :D. Urmeaza sa va si arat ce carti am cumparat, doar ca o duc cam rau cu timpul acum, scuzati. 

Voi lasati carti care nu va plac sau va chinuiti sa le terminati? 

Saturday, June 1, 2013

booky sunday - life of Pi

neata :*

m-am intors cu o carte pe care voiam s-o citesc de muuuuuuuuuuulta vreme (cam de cand a aparut filmul): Life of Pi, de Yann Martel. surpriza mare a fost ca deja o aveam in casa (a aparut odata la un ziar), dar era in romana. cum mi-am spus mereu ca daca pot, vreau sa citesc cartile "in original", am asteptat sa pot s-o iau de la biblioteca (@British).

data fiind toata isteria provocata de film, aveam asteptari maricele, desi povestea in sine nu ma impresiona cine stie ce: recunoasteti ca suna un pic ciudat: un copil si un tigru intr-o barca...cam meh, nu? dar NU a fost deloc asa. sa va zic de ce.

pe scurt: cartea il are in centru pe Piscine Molitor Patel, zis Pi, un copil indian, ai carui parinti se ocupa de gradina zoologica din oras. Prin urmare, a fost mereu inconjurat de animale, dar nu doar in sensul ala dragalas, ci mai ales pentru ca a fost invatat cat sunt de periculoase. Scena in care tatal sau ii arata exact cat de violenti sunt tigri e memorabila, din punctul meu de vedere. Revenind: Pi arata de mic un interes deosebit pentru religie sau mai bine zis pentru religii, pentru ca le incearca pe toate si ia putin din fiecare. Per total, este un copil dintr-o familie normala, pe alocuri putin mai matur decat cei de varsta lui, dar nimic iesit din comun. Pana cand familia sa este nevoita sa plece in Canada si, evident, sa ia cu ei animale din gradina zoologica. Vaporul cu care mergeau naufragiaza, iar micutul Pi se trezeste singur, pe o barca de salvare cu o zebra, o hiena, un urangutan si mult-temutul tigru. O mare parte din carte surprinde prima saptamana a lui Pi pe barca, moment in care sunt surprinse relatiile dintre animale (relatii firesti pradator-vanat, legaturi dintre animale care in mod normal nu intra in contact, etc), modul in care Pi se raporteaza la aceste animale (in special la urangutan) si, cel mai puternic, din punctul meu de vedere, modul in care el incearca sa supravietuiasca, in ciuda faptului ca asta inseamna blocarea tuturor sentimentelor pentru ce se intampla in jurul lui. Actiunea isi sporeste ritmul brusc, pentru ca micutul Pi a stat pe barca 227 de zile. Daca a scapat si cum, va las pe voi sa aflati. 

Ce mi-a placut: e o carte scris exceptional, in primul rand. In al doilea rand, eu n-am citit-o din perspectiva...psihologica (cum am aflat ca trebuie), ci pur si simplu am luat-o ca atare; totusi, au fost multe pasaje care mi-au dat de gandit (cum ar fi raportarea lui la religie, care mi se pare foarte misto) sau cum in ciuda celor mai cumplite conditii, exista totusi scapare, chiar daca ea nu e intotdeauna cea mai rapida. Au fost pasaje care descriau lucruri superbe, au fost pasaje de o violenta crunta (intre animale) si au fost pasaje in care mi-era o mila de Pi...ceva incredibil. Dar mi-a placut la nebunie ca mereu erau pasaje care ma impresionau. Si asta, pentru o carte de 350 de pagini, nu e chiar usor. 

Urmeaza sa vad si filmul cat de curand:D Voi ati citit cartea sau ati vazut filmul? 

PS: pe Goodreads i-am dat 5 stele :) 

Read more: http://genuinecontent.blogspot.com/2013/02/JQuery-for-facebook-like-box-pop-up-widget-for-blogger.html#ixzz2Po9BCPk9