Saturday, March 27, 2010

stand still

cum fiecarei epoci ii corespunde un curent, o ideologie, o zicala, ceva, asa avem si noi toata chestia asta cu viteza, epoca vitezei, totul se intampla cu viteza, mult prea repede, ne pierdem sufletele in fuga asta continua dupa bani, joburi, iubire, vise, facem totul pe fuga, doar ca sa bifam inca o activitate pe o lista facuta in viteza si la final....obosim. viteza care ne face sa ne dorim mai mult, care ne face sa mergem mai departe, ne oboseste. mie una imi place viteza asta de mor, imi ador zilele ocupate, imi place la nebunie sa fiu intr-o criza de timp continua, sa alerg dintr-un colt in altul, dar da, uneori obosesc si eu. si atunci incep si ma plang ca as vrea ca lucrurile sa se miste mai incet, sa ma intreb de ce timpul nu poate sta in loc. 

dar stiti ceva? timpul poate sa stea in loc. timpul sta in loc. sunt atatea cazuri: o conversatie frumoasa face timpul sa stea in loc, o privire senina, un zambet, orasul intr-o zi cu soare, melodia preferata, toate astea pe mine ma fac sa ma simt de parca nu mai exista timp. si chiar daca ma uit la ceas si vad ca limbile s-au miscat, asta nu inseamna ca timpul a trecut, inseamna doar ca am facut un mic salt....atemporal. lumea se opreste, la fel si timpul, doar ca apoi sa o luam de la capat:) dar exista o metoda prin care chiar putem face timpul sa se opreasca: fotografiile. in ele ne inghetam pe noi insine la un moment dat, pastram vechiul-eu pentru a ne putea regasi in momentele de cumpana, pastram peisajele frumoase pentru a nu ne deprima cand totul in jurul nostru e mort, pastram agitatia pentru ca doar asa ne poate trece oboseala, pastram vise, pentru ca ele ne fac sa mergem mai departe....

stop my world, freeze this moment :)

Tuesday, March 2, 2010

the beauty of a city

daca sunteti genul de persoana care nu suporta orasul asta, nu va obositi sa mai cititi, daca sunteti genul de persoana care isi adora orasul, nu va obositi sa mai cititi.

eu sunt genul de persoana careia ii place orasul in care sta. da, call me crazy, dar imi place bucurestiul. imi place aglomeratia, imi place zgomotul, imi plac blocurile de sticla, imi plac casele vechi, imi plac strazile vechi, dar nu imi plac gropile din ele, imi plac parcurile, imi plac cafenelele dar nu imi plac locurile pline de oameni stupizi care se iau mereu de oricine, imi place ca se circula prost pentru ca asta ma face sa merg mai mult pe jos, imi place orasul primavara, dar parca mai mult imi place toamna, imi place ca sunt sute de locuri pe care nu le stiu si imi place ca am mereu posibilitatea de a le descoperi, nu imi plac locurile care imi plac si care, pentru ca sunt asa de misto, devin suprapopulate, imi place ca poti sa topai pe strazile pustii, imi place ca poti sa te amesteci cu oamenii pe bulevardele pline. si da, poate nu imi plac gunoaiele, poate nu imi plac injuraturile venite din spatele volanelor si poate nu ma omor dupa cainii vagabonzi, dar traim intr-un oras nice, nu superb, nu hidos, e nice. si daca stim cum sa-l privim, poate va ajunge un oras frumos. it's all about perspective you know

PS: awsome day, awsome photo session:)

Read more: http://genuinecontent.blogspot.com/2013/02/JQuery-for-facebook-like-box-pop-up-widget-for-blogger.html#ixzz2Po9BCPk9