buna dimineata:*
revin cu prima recenzie a unei carti primite "oficial" in cadrul campaniei vALLuntar 2, prima carte aleasa de mine: Lovebook de Simona Sparaco.
Cu o oarecare parere de rau, va marturisesc ca de data asta, nu am ales foarte bine. cartea nu m-a impresionat. a fost insa o "carte de duminica" frumusica, adica o carte foarte usoara, care se citeste in cateva ore, pe care probabil nu o voi mai tine minte peste cateva luni, dar care isi face datoria: aceea de a bucura o dupamasa de duminica.
Povestea este urmatoarea: Solidea, o fata de 25 de ani, iese dintr-o relatie de lunga durata si, evident, este complet ravasita si geloasa pe noua cucerire a fostului ei iubit. In acel moment, 2 pustoaice o introduc in lumea virtuala, facandu-i cont de Facebook, pentru ca, mai mult sau mai putin, nu ai Facebook, nu existi. Il cauta astfel pe Edoardo, prima ei iubire. Il gaseste si reincep sa vorbeasca. Doar ca el are deja pe altcineva. In paralel, fata trebuie sa salveze de la inchidere mica librarie-papetarie a familiei. Ce se intampla? Va las sa aflati singuri :D
Ce mi-a placut: structura. Fiecare capitol este scris din perspectiva Solideei, respectiv a lui Edoardo. E frumos sa vezi lucrurile in ochii amandurora.
Ce nu mi-a placut: faptul ca la 25 de ani, Solidea nu are fb :)) sa fim seriosi. pana si mama se descurca mai bine pe facebook. si nu mi-a placut deloc traducerea. trecand peste faptul ca sunt traduse lucruri pe care eu nu le-as fi tradus nici sa ma bati, gen "intalniri oarbe" pentru blind dates, sunt si anumite structuri gramaticale cam nefiresti pentru romana. am inteles ca italienii insisi au proprii termeni pentru anumite cuvinte englezesti, dar in romana nu suna deloc OK.
Per total recomand cartea daca aveti chef de o lectura foarte usoara.
Sa nu uitam insa ca daca se strang 15 comentarii, cei de la ALL in parteneriat cu Romsilva, vor planta un copacel.
Va astept comentariile in continuare si la Fetele din Shanghai si la Magazinul de sinucideri.
Ei, nu toata lumea are cont de Facebook. Da, chiar si mama mea are si e la o varsta.....dar stiu persoane tinere care pur si simplu refuza sa isi faca cont pe retele de socializare :)
ReplyDeleteDin descrierea ta nu pare foarte rea cartea. Sunt chiar curioasa sa aflu ce varsta are autoarea care isi imagineaza ca o fata de 25 de ani nu are cont pe fb. :))
ReplyDeleteO voi tine minte si probabil ii voi acorda cateva ore intr-o duminica. ;)
M-a distrat articolul tau, eu stiu si acum multe persoane tinere care nu au cont de fb, si asta pentru ca aleg sa nu aiba. Li se pare ca socializarea capata o dimensiune noua, impersonala si prefera sa ramana ancorati in realitate.
ReplyDeleteOf, de multe ori o traducere asasineaza o carte, de altfel, draguta. Totusi, cartea merita un chek!
ReplyDeleteEu am citit-o. Mi s-a parut destul de draguta :P.
ReplyDeleteCartea mi s-a părut super drăguţă şi foarte haioasă. A fost scrisă într-un mod chiar plăcut şi mi s-a părut interesantă tema aleasă de către autoare.
ReplyDeleteCât despre traducere eu nu m-am plâns. Am citit cărţi mutilate de traducător, aşa că se putea mult mai rău :P.
Da, există persoane tinere care nu au cont de facebook şi cunosc astfel de persoane. Eu am cont de facebook doar pentru blog, dar nu şi personal. Îmi place să îmi protejez indentitatea.
He he, poate esti tu mai pretentioasa, ca am mai citit recenzia acestei carti si avea conotatii mai luminoase. Imi place de tine ca urmaresti structura cartii, dincolo de povestea ei. Asta ma intereseaza si pe mine :)
ReplyDeletewow...deci in seara asta m-am apucat sa iau la rand recenziile ca sa las comentarii si vad ca tare multa lume a ales cartea asta. nu e in topul preferintelor mele dar am citit-o lejer si mi s-a parut asa...ca un film usurel de pe Hallmark:)
ReplyDeleteAi facut o descriere la obiect, concisa, asa poti hotărî usor daca e genul de carte pe care vrei s-o citesti sau nu. Pana la urma se intampla sa doresti, uneori, sa te relaxezi cu ceva usor.
ReplyDeleteMultumim pentru revizia ta
Ce ti-e si cu fb:P (facebook)
ReplyDeletespor la plantat copaci
Exista persoane care nu au cont pe FB si chiar nu este ceva iesit din comun. Mi-a placut recenzia ta pentru că ai spus părerea ta clara si obiectiva despre aceasta carte. Spor la plantat copaci!
ReplyDeleteAstept continuarea cu o casnicie pe Google+. (holding my breath)
ReplyDeleteUsurica mi s-a parut si mie. Simpatica-ish. Nerealista. Buna de citit in tren. :)
ReplyDeleteM-ai facut curioasa. Voi cauta cartea online si daca n-o gasesc, o voi cumpara dintr-o librarie.
ReplyDeleteEh, trebuie şi cărticele de duminică, nu? ;)) Plus, cred că e interesant să citeşti despre ceva care face parte din viaţa ta - în cazul ăsta Facebook-ul. Ştiu că mie mi se părea super ciudat să citesc într-o carte că personajele îşi trimit SMS-uri...
ReplyDeleteA, şi eu una le-aş fi zis "întâlniri pe nevăzute" sau "aranjate", după caz. În niciun caz oarbe... :))