mary go round

someone once said life was like a mary-go-round. destul de banal, nu? acum esti undeva sus, dupa care, inevitabil, cobori. nu am chef sa vorbesc despre cum viata iti da de toate in echilibru, nici despre karma, nici macar despre acceptarea momentelor neplacute. vreau sa vorbesc despre momentele neplacute si atat. in ultima vreme (hai sa zicem un an-2) am facut cam tot posibilul sa ma indoctrinez pe mine insami cu ceea ce numesc oamenii ft sec "gandire pozitiva". fii optimista, nu pune la suflet, nu te descuraja, profita de ocazii, stiti voi poezioarele astea.( inainte de asta eram o mica emoida care suferea gandindu-se la nemurirea sufletului, just so you know ;) ). insa si acum am momente cand ma frustrez asa de rau, incat simt cum imi iese furia prin toti porii (anger management, stiu, stiu). momente cand imi vine sa bat pe cineva, dar la modul luat si dat pumni si ranit. pentru ca sunt unii oameni care va jur ca o merita. imi tot zic ca daca as face pe bune ceva, m-as simti de o mie de ori mai bine, dar god damn it! nu prea am sansa! asa ca trebuie sa ma multumesc cu strans din dinti, dat in mingi de tenis cat pot de tare si injurat in gand (desi fac progrese si la injuraturile cu voce tare b-) ). si pe langa nervii cauzati de diverse persoane, mai apar si nervii cauzati de mine insami. sau nu, de situatie! ia sa nu ma mai invinovatesc atat! situatia e naspa, nu eu! nu e vina mea ca nu mai am chef sa le am gata pe toate, ca nu mai am tragere de inima sa fac astfel incat sa nu ma copleseasca volumul de chestii de facut! nu, e situatia. e vremea de afara, e modul in care mi se cere sa le fac, e lenea, e oboseala, e dorinta de altceva! am zis-o! ha! 

vreau sa ma descarc pe cineva care s-o merite. dupa care vreau sa stau, admirandu-mi pagubele. dupa care vreau sa stau sa ma linistesc. dupa care vreau sa stau.