ca sa continuu in stilul copilaresc ce invadeaza netul de ceva vreme, imi aduc aminte cat de enervanta eram cand eram mica. voiam tot. de la kg intregi de castane toamna, la prajitura din vitrina, la plimbari teribil de lungi in parc. dupa o bucata buna de vreme, spun, cu o minte foarte foarte"matura", ca eram cam naspa:)) adica eu cred ca m-as enerva pe copilul meu daca mi-ar face asta. (partea buna e ca ai mei parinti nu cedau mereu, sper sa rezist si eu:d). anyway, daca e sa renuntam la ideea ca suntem niste oameni extrem de intelepti, ar trebui sa acceptam faptul ca si acum vrem tot. acel tot insa s-a schimbat. acum vrem rochia din vitrina, nu prajitura, vrem relatia lui x, pentru ca asa duce ea o viata perfecta, vrem slujba lui y pentru ca si noi vrem sa ne afirmam, vrem tot ce ni se prezinta ca fiind superb.
totusi este un mic twist aici. sper. acum (din cand in cand, rar, ce-i drept) se trezeste o voce care spune sa te uiti putin mai adanc inainte sa zici ca vrei si tu. un fel de be careful what you wish for. imi tot repet ca poate ce au ceilalti nu e asa de minunat cum pare. evident, poate ei chiar au o viata perfecta, dar poate slujba aia nu e chiar asa de rewarding precum pare, poate viata lor nu e chiar asa de carefree.
astazi am fost invidioasa. mi-am adus aminte insa cum cineva mi-a zis mie acum cateva zile ca ma invidiaza pe mine. partea cea mai ciudata e exact ca in privinta aceluiasi lucru. vreau sa nu mai vreau ce au altii. vreau sa nu mai vreau tot.
No comments:
Post a Comment