hello hello
va vin cu o marturisire teribil de jenanta: sunt o mototoala :)) tocmai mi-am sters lacrimile de crocodil de pe fata, mi-am dat 2 palme si m-am adunat cat sa scriu postul asta.
eu nu prea cred in iubirea aia care dureaza o vesnicie. cred in soul mates, dar cred ca avem mai mult de unul: daca iti dispare unul, nu inseamna ca o sa fii toata viata nefericit. nu ma vad casatorita si mega happy pana mor. de ce? no idea. pur si simplu.
am insa momente (sa nu mai spuneti la nimeni!!!) cand ma apuca asa o stare de imi imaginez cum o sa stau cu cutarica pe veranda si o sa bem ceai si o sa citim, cum o sa trebuiasca sa ma ajute sa cobor din autobuz pentru ca o sa fie super schilodita si cum sifonierul nostru o sa puta a naftalina si o sa ne placa. nu stiu daca o sa existe persoana aia, sau cine o sa fie, stiu doar ca NU vreau sa fie ingrijitorul de la azil:-??
anyway, sa va zic de ce am plans: sau mai bine zis sa va arat povestea asta
uitati-va la clip macar. e absolut incredibil. astea sunt rarele momente cand zic: vreau si eu!!!!
Asta dragoste adevarata :|
ReplyDeletefrumos! mai rar asa ceva.
ReplyDeleteeste uimitor si incredibil! nu esti singura care a plans...si pe mine m-a miscat povestea lor si este fascinant ca inca exista astfel de iubire...parca iti regasesti speranta...mi-a adus aminte de filmul "the notebook"...si ai dreptate exista mai mult de un suflet pereche! si eu cred lucrul acesta si mi s-a demonstrat de-a lungul timpului...tks for sharing this!
ReplyDeleteFoarte frumos,pot sa zic ca m-a impresionat intr-un mod placut povestea lor...E uimitor sa sti ca o iubire este atat de intensa incat sa reziste atatia ani,si sa pleci si 'dincolo' cu ea. :)
ReplyDeleteMinunat... :x
ReplyDeletebeautiful....
ReplyDeletenu ai cum sa stii ce se afla in spatele celor 70 si ceva de ani de convietuire impreuna.din afara toate par roz, dar nu numai iubirea adevarata e cea care tine alaturi doua persoane. mai e prietenia, respectul, comoditatea sau altele mai putin placute..
ReplyDeleteSa stiti ca nu cred ca e asa de rar pt. persoanele din generatia respectiva. Eu m-am uitat la generatia bunicilor mei mai intai, si la cunoscutii lor, din care majoritatea au avut casnicii stabile. Pe urma m-am uitat la generatia parintilor mei, in care deja cam 25-30 % din cunoscutii lor incepusera sa divorteze in Romania, si ajung acum la generatia actuala unde cred ca se sare binisor de 50 % cu divorturile, la fel ca si in alte tari din zona culturala predominant iudeo-crestina.
ReplyDeleteZau, si parintii mei au o casnicie din asta solida si chiar le PLACE, si acum, dupa 30 + de ani, sa stea de VORBA impreuna, sa invete chiar unul de la altul, si RAD impreuna asa de des.
Eu asa doresc sa ma casatoresc, dar, recunoscandu-mi imaturitatea, chiar m-am decis sa astept sa mai cresc pana la vreo 35 de ani inainte sa ma casatoresc. Nu zic ca asta e o varsta "de maturitate" pt. toata lumea, este mai mult in ceea ce ma priveste pe mine, asa cum stiu ca sunt eu.
Din toata inima spun ca pentru o astfel de casatorie trebuie sa fii om SERIOS si matur si sa PARTICIPI chiar cu EFORT sustinut, si, bineinteles, trebuie ca ambii parteneri sa fie cat mai sanatosi si echilibrati din toate punctele de vedere, adica sa aiba capacitatea de a depune acest efort, deoarece eu chiar cred ce a zis S. Freud ca Sanatatea= capacitatea de a Munci + capacitatea de a Iubi. Si nu stiu daca cred in "soul mate", desi cred ca exista anumite arhetipuri (asa cum le-a descris C. Jung) fata de care ai anumite afinitati si le recunosti in altcineva atunci cand te indragostesti un pic mai profund decat bazat pe simpla atractie sexuala.
Acum o sa scriu niste chestii poate total aiurea si posibil controversiale, dar zau daca nu am ajuns sa le cred in ceea ce ma priveste pe mine insumi, pt. ca eu chiar m-am decis, daca e sa ma casatoresc, sa o fac in mod cat de cat rational si in stilul meu, chiar daca poate ca nu este un stil potrivit sau neaparat recomandabil pt. toata lumea, dar eu asa m-am gandit in ultima vreme, si recunosc totodata ca este posibil sa imi mai schimb opinia pe masura ce ma mai maturizez si invat mai multe lucruri si poate ca imi schimb oarecum si perspectiva, asa ca repet, NU este cumva o "reteta" pt. altii, ci doar un fel de dezvaluire a unei parti a procesului meu personal de gandire despre casatorie in lumea contemporana in care traiesc eu acum.
ReplyDeleteEu, zau, chiar cred ca, totodata, exista mai multe nivele psihoneurologice de indragostire, si am sa incerc sa le descriu aici, desi recunosc ca este doar o schita grosiera si ca orice neurolog sau neurochirurg s-ar tavali pe jos de ras citind ce scriu eu aici:
* atractie sexuala initiala la nivel amigdalian cerebral. Nucleii amigdalieni fac totodata parte din punct de vedere anatomic din structura numita hipocamp, care mai este si zona-substrat a memoriei de lunga durata, aia de unde probabil ca recunosti si anumite arhetipuri "compatibile".
* stimul dopaminergic la centrii tegmentali-ventrali si nucleul caudat (la fel ca cocaina), si tot unde si doare atunci daca esti respins sau inselat
(Pt. diferentiere intre astia vezi: http://articles.cnn.com/2007-02-14/health/love.science_1_scans-caudate-amygdala?_s=PM:HEALTH )
* productie de oxitocina in timpul convietuirii initiale care duce la atasament, dar si asta dureaza doar un timp limitat
http://en.wikipedia.org/wiki/Oxytocin
* compatibilitate si relatie de durata bazata pe virtuti comun impartasite si eventual chiar invatate unul de la altul in timp care solidifica si prelungesc atasamentul initial.
(va urma)
(urmare):
ReplyDeleteZau daca nu cred ca majoritatea casatoriilor din ziua de azi sunt majoritar bazate pe primele 2 nivele, care de altfel au si corespondent cultural in dragostea romantica, aia descrisa si promovata initial de trubaduri, care ESTE ff. importanta, nu zic ca nu e, si mai ales atractia sexuala initiala e importanta deoarece este semnal de evaluare a unui partener potential sanatos si compatibil pt. eventuala reproducere (de specie), adica normal ca esti atras de simetria unor trasaturi, de varsta mai tanara, de lipsa de defecte anatomice majore imediat vizibile, poate si chiar de un anumit genotip (adica iti plac blonzii sau brunetii, ochii caprui sau verzi, etc.)
Pe urma intervine si nivelul 3 de oxitocina, care mai capata boost din cand in cand si odata cu aparitia copiilor, deci si asta e importanta, dar dupa un timp, tot apare "the 7 year itch" !
http://www.youtube.com/watch?v=fJgC549mpRk
Si e ff important ca ambii sa stie in ce se baga si mai ales ce VOR de la ei insisi si de la viata astfel incat sa "mearga" pe termen lung. Si, desigur ca, chiar daca este dezirabil ca partenerii sa fie fideli unul altuia, realistic vorbind asta e mult mai greu de obtinut, plus ca dupa parerea mea, LOIALITATEA e mult mai importanta intr-o casatorie decat fidelitatea, si la barbati loialitatea e mai USOR de obtinut decat la femei, TOT pe baza neurologica, dar, odata inselat/dezamagit barbatul, el va raspunde totodata si mult mai agresiv (fata de relatie sau in unele cazuri triste fata de sine insusi) decat o femeie.
http://www.telegraph.co.uk/finance/newsbysector/retailandconsumer/7869155/Men-make-more-loyal-customers-than-women-researchers-claim.html
Deci chestiile astea trebuie asimilate si intelese si, mai ales in vremurile noastre, zau ca daca nu am ajuns sa cred ca trebuie discutate cat mai serios intre potentialii parteneri de CASATORIE, care e o chestie ff serioasa, ca un fel de declaratie de principii prenuptiale, exact ca un contract de business sau alianta strategica sau cum vrei sa-i spui. Si, in plus, nu trebuie sa-ti fie nici jena sau frica sa discuti despre asta cu eventualul partener, care si asta e greu, deoarece implica un nivel de INCREDERE si intimitate de obicei mai mare decat isi ingaduie destul de multi oameni, chiar si casatoriti, unul fata de celalalt, de multe ori.
Desigur ca poate interveni boala, deci incapacitatea unuia din parteneri de a-si mai indeplini efortul-munca necesara contributiei la relatia respectiva, si, dac boala e grava, in mod etic sa gandesti la ce e mai bine pt. copii si pt. supravietuirea ta personala, si, mai ales in cazuri care implica violenta, trebuie si este etic sa te desprinzi cat mai repede de o astfel de relatie. Dar daca te desprinzi doar pt. ca te-a inselat, sau ca aveti tulburari temporare economice sau mai stiu eu ce chestie superficiala din asta, dupa aia risti sa cazi in exact acelasi mod cand iti formezi urmatoarea casatorie, si asta se intampla in majoritatea cazurilor din lume.
Si mai trebuie sa recunosti ca fiecare individ in fond isi urmareste propriul interes, declarat sau nedeclarat, (chiar fata de sine insusi), oricat de loial de cuplu ar fi, dar este important totusi sa INTELEGI niste chestii la nivel rational, nu numai reactiv-emotional, mai ales in zilele noastre, si sa alegi un fel de echilibru de teluri comune de tip win-win, (care nu trebuie neaparat sa fie mereu statice, imuabile, ci pot fi renegociate pe masura ce casatoria evolueaza, si partenerii cresc si ei in maturitate si invata si urmaresc alte teluri personale importante in nivelul individual de dezvoltare al fiecaruia pt. sine insusi in moemtul respectiv), dar care sa fie totodata si bazate pe niste teluri ETICE ("virtutile" alea de care vorbeam mai sus) in COMUN adoptate si intelese de ambii, si urmarite in mod activ.
P.S. Desigur ca majoritatea la tot ce am zis eu aici se poate regasi si in baza de gandire a juramintelor alea clasice de tip "til death do us part, in sickness and in health, etc.", care sunt promovate si de politica externa a Vaticanului si de alte institutii cat de cat recunoscute ca reputabile si serioase, dar eu chiar m-am gandit in stilul meu la ele si de aia le-am si impartasit aici !
ReplyDeleteRepet, daca insa boala/incapacitatea unuia din parteneri implica agresivitate reala (atat psihologica cat si fizica) fata de celalalt partener + copii, atunci este cu adevarat ETIC sa te desprinzi cat poti de repede.
Trebuie stiut ca cine are un istoric de violenta va tinde sa repete acelasi fel de comportament, INDIFERENT care e cauza acelui comportament violent-agresiv, de ex. daca e cauzat de vreo boala psihica reala sau doar de o anumita tulburare de personalitate cu trasaturi de tip antisocial, si chiar daca primeste "ajutor" profesional specializat, care pare/poate sa il "linisteasca" pt. o vreme, deci principiul "in sickness and in health" NU este realist aplicabil in acest fel de cazuri, oricat de etic ai dori sa gandesti.
Plus, dupa parerea mea, daca unul din parteneri abuzeaza de subtante (alcool si/sau droguri ilicite), atunci chiar ca batalia risca sa fie pierduta din start, in proportie poate de 80 %, deoarece la cei ce abuzeaza substante este afectata tocmai calea de transmisie principala de la centrii neurologici importanti mentionati catre cortexul prefrontal, (ala care iti mai franeaza in mod inhibitor anumite impulsuri mai "primitive", si care, la randul lui, te va ajuta sa gandesti si, mai ales, sa PLANIFICI chestii in mod mai rational cu toate ariile corticale necesare pt. acest fel de activitate destul de importanta in viata de zi cu zi, inclusiv in indeplinirea anumitor obligatii contractuale), si acel partener abuzator de substante va tinde sa pastreze si ultimele culoare de trafic libere de pe acele "autostrazi" pt. subtanta de abuz preferata in loc sa pastreze macar un culoar de trafic liber si pt. tine si relatia dintre voi.
Ah, sorry, nu mi-a aparut urmarea (partile nr. 3 si 4 care trebuie citite inainte de PS), le pun aici:
ReplyDelete(urmare):
Zau daca nu cred ca majoritatea casatoriilor din ziua de azi sunt majoritar bazate pe primele 2 nivele, care de altfel au si corespondent cultural in dragostea romantica, aia descrisa si promovata initial de trubaduri, care ESTE ff. importanta, nu zic ca nu e, si mai ales atractia sexuala initiala e importanta deoarece este semnal de evaluare a unui partener potential sanatos si compatibil pt. eventuala reproducere (de specie), adica normal ca esti atras de simetria unor trasaturi, de varsta mai tanara, de lipsa de defecte anatomice majore imediat vizibile, poate si chiar de un anumit genotip (adica iti plac blonzii sau brunetii, ochii caprui sau verzi, etc.)
Pe urma intervine si nivelul 3 de oxitocina, care mai capata boost din cand in cand si odata cu aparitia copiilor, deci si asta e importanta, dar dupa un timp, tot apare "the 7 year itch" !
http://www.youtube.com/watch?v=fJgC549mpRk
(va urma)
urmare (partea 4, chiar inainte de PS):
ReplyDeleteDeci chestiile astea trebuie asimilate si intelese si, mai ales in vremurile noastre, zau ca daca nu am ajuns sa cred ca trebuie discutate cat mai serios intre potentialii parteneri de CASATORIE, care e o chestie ff serioasa, ca un fel de declaratie de principii prenuptiale, exact ca un contract de business sau alianta strategica sau cum vrei sa-i spui. Si, in plus, nu trebuie sa-ti fie nici jena sau frica sa discuti despre asta cu eventualul partener, care si asta e greu, deoarece implica un nivel de INCREDERE si intimitate de obicei mai mare decat isi ingaduie destul de multi oameni, chiar si casatoriti, unul fata de celalalt, de multe ori.
Desigur ca poate interveni boala, deci incapacitatea unuia din parteneri de a-si mai indeplini efortul-munca necesara contributiei la relatia respectiva, si, dac boala e grava, in mod etic sa gandesti la ce e mai bine pt. copii si pt. supravietuirea ta personala, si, mai ales in cazuri care implica violenta, trebuie si este etic sa te desprinzi cat mai repede de o astfel de relatie. Dar daca te desprinzi doar pt. ca te-a inselat, sau ca aveti tulburari temporare economice sau mai stiu eu ce chestie superficiala din asta, dupa aia risti sa cazi in exact acelasi mod cand iti formezi urmatoarea casatorie, si asta se intampla in majoritatea cazurilor din lume.
Si mai trebuie sa recunosti ca fiecare individ in fond isi urmareste propriul interes, declarat sau nedeclarat, (chiar fata de sine insusi), oricat de loial de cuplu ar fi, dar este important totusi sa INTELEGI niste chestii la nivel rational, nu numai reactiv-emotional, mai ales in zilele noastre, si sa alegi un fel de echilibru de teluri comune de tip win-win, (care nu trebuie neaparat sa fie mereu statice, imuabile, ci pot fi renegociate pe masura ce casatoria evolueaza, si partenerii cresc si ei in maturitate si invata si urmaresc alte teluri personale importante in nivelul individual de dezvoltare al fiecaruia pt. sine insusi in moemtul respectiv), dar care sa fie totodata si bazate pe niste teluri ETICE ("virtutile" alea de care vorbeam mai sus) in COMUN adoptate si intelese de ambii, si urmarite in mod activ.
Mai bag un P.P.S. la care m-am gandit in ultima vreme re. Fidelitate vs. Loialitate:
ReplyDeleteSi e ff important ca ambii sa stie in ce se baga si mai ales ce VOR de la ei insisi si de la viata astfel incat sa "mearga" pe termen lung. Si, desigur ca, chiar daca este dezirabil ca partenerii sa fie fideli unul altuia, realistic vorbind asta e mult mai greu de obtinut, plus ca dupa parerea mea, LOIALITATEA e mult mai importanta intr-o casatorie decat fidelitatea, si la barbati loialitatea e mai USOR de obtinut decat la femei, TOT pe baza neurologica, dar, odata inselat/dezamagit barbatul, el va raspunde totodata si mult mai agresiv (fata de relatie sau in unele cazuri triste fata de sine insusi) decat o femeie.
http://www.telegraph.co.uk/finance/newsbysector/retailandconsumer/7869155/Men-make-more-loyal-customers-than-women-researchers-claim.html
Rudolph fra, e o regula pe internet si tu ai violat-o prin toate gaurile posibile.
ReplyDeleteTie iti zic din inima: tl;dr
@Mr. Edgar: movie vs books again?
ReplyDelete@Rudolph: te-ai informat, nu gluma. sunt semi-de acord cu "vina" pe care o are natura cand vine vorba de dragoste: stiu ca in mare parte sunt doar reactii chimice, dar zau ca-mi place sa cred ca nu e doar atat.
ReplyDeletecat depsre ce tine o casatorie impreuna, ai dat exemplul abuzului de substante: da si nu. adica eu una nu as sta langa cineva cu astfel de probleme, dar sunt oameni care, pentru "marea iubire" fac si asta. n-am exemple din persoanele cunoscute, dar june carter si johnny cash ar intra in categoria asta.
totusi, si eu sustin rationamentul in relatii si nu ma arunc asa de nebuna, dar poate, uneori, e bine si sa ne ascultam sufletul :-)
@Flyerboy, C.L.M, The girl in the green scard, Giuli, Nymphetamine si Μου αρέσει το αλκοόλ: nu ca-i superb? :x:x:x ma bucur ca v-a placut
ReplyDelete@Anonymus: pe mine nu ma impresioneaza atat viata lor impreuna, ca si ai mei probabil o sa aiba la activ cel putin 50 de ani de casatorie, dar nu intocmai roz, dar sa mori mana in mana cu persoana alaturi de care ai stat? asta parca e ceva special
ReplyDelete@MrEdgar: eu sunt in general constiincios cand e vorba de reguli, dar chiar ca nu stiu despre ce e vorba si ce e aia "tl; dr". (Eu nu citesc si nu comentez pe bloguri decat de vreun an asa ca nu stiu despre ce e vorba.) Subiectul m-a pasionat deoarece eu chiar am stat sa ma gandesc serios la el in ultima vreme, si chiar, desi poate ca nu e asa de bine, in plus am avut si timp sa fac asta.
ReplyDelete