cand eram mica

Citeam in dimineata asta postul Mirunei, care a incheiat cu replica "Atunci voi povesti bucuria unei fetiţe care-a crescut să-i fie buni pantofii în care se juca de-a prinţul şi prinţesa." care mi s-a parut absolut minunata. Si mi-am dat seama ca, treptat, toate scenariile noastre din copilarie se adeveresc si nu inseamna mai nimic." Nu o sa vorbesc neaparat despre cum ne jucam toti de-a mama si de-a tata si credeam ca daca te joci azi 2 ore si maine 1, o sa ai un copil extrem de fericit, (poate pentru ca inca mai cred asta) ci despre toate dorintele mele absolut cretine, cu care anii m-au plesnit maxim mai apoi peste fata:

1. Cand eram mica mica, si inca nu stiam sa scriu bine, eram complet fascinata de toate x-urile, parantezele si semnele dubioase din maldarele de hartii ale mamei. Mama e profa de mate la liceu. Da, mi se parea fascinanta atunci matematica, ulterior, cand mi s-a indeplinit dorinta, plangeam de fiecare data cand le vedeam.

2. Cand eram mica mica, imi doream extrem de mult sa fiu ca frati-miu: el era ala ambitios. El era ala muncitor. El era ala care facea mereu lucruri bune. Acum, imi vine sa-mi leg ambitia de gat ca un streang si sa trag tare. O urasc. Vreau inapoi la delasarea de atunci.

3. Cand eram mica mica, mi se punea mereu intrebarea stupida "pe cine iubesti mai mult: pe mama sau pe tata?" raspunsul meu era mereu "pe tata" si il vedeam pe el asa, THE man. Acum fug de tot ce inseamna asemanare cu el si spun cu toata inima ca o iubesc mai mult "pe mama".

4. Cand eram mica mica, imi placea sa cred ca fumatul e ceva cool. Mi se parea asa, simbolul maturitatii si al bunastarii. (mama fumeaza). Imi promiteam ca atunci cand voi fi mare voi fuma si pana atunci, "fumam" toate creioanele din casa. Acum mi se pare un obicei incredibil de prost, care iti face mainile sa puta si banii sa se duca pe apa sambetei. Bleah.

5. Cand eram mica mica, imi placea sa citesc. Eram ca un soarece cu ochelari cat fundul de borcan, stateam pe canapea si nu-mi ajungeau picioarele pe jos. Imi placea sa cred ca voi face asta toata viata. Acum, cartea care imi ocupa cel mai mult timp este Facebook, si nu am citit nici pe departe atat de mult cat as fi vrut. Cand eram mica, eram mai culta.
Voi aveti vreun regret de genul asta? Asa, ca ne permitem sa fim nostalgici intr-o duminica ploioasa :-)