late night post

ah, sunt a naibii de calma. stiti senzatia aia cand parca fiecare gest marunt pe care il faci e scos dintr-un film in slow motion? cand te privesti de undeva de sus si iti analizez miscarile de parca nu ar fi ale tale.

zilele trecute am facut un experiment si mai ciudat: am trait cateva ore gandindu-ma ca despre actiunile alea s-ar scrie intr-o zi. erau lucruri banale, care scrise frumos pot insa impresiona incredibil de mult. rezultatul a fost exploziv.

si in noaptea asta calma ma mai gandesc la sarbatori. am primit azi un mail de la amazon in care ma anuntau ca s-a deschis magazinul de craciun. si ok, avem toti (sau ma rog, mare parte) anumite sarbatori. si le exploatam si le suprapromovam, pana cand isi pierd complet orice fel de semnificatie. cand zicem craciun ne gandim mai mult la cadouri in loc sa ne gandim la sarbatori in familie (nici nu mai dezbat componenta religioasa). si parca in cazul asta ajung sa fie mai importante sarbatorile individuale, zilele alea care pentru 99% din oameni nu inseamna nimic, dar care pentru tine sunt ultra importante: ziua de nastere, primul sarut, ziua animalului de companie si momentul in care ai luat o decizie ultra importanta.

pentru mine craciunul e in zi de 27, de 16, de 12, de 1. pentru mine craciunul e maine :-)

sunday in cartoon motion

buna dimi :*

astazi sunt bine dispusa \:d/\:d/ e frumos afara, am o cafea huuuge langa mine si mai ca am chef sa ma apuc sa citesc una din cele tzaspemii de carti pe care le am pentru facultate

sa vedeti faza: azinoapte am vazut cel mai disturbing desen animat din istorie, cu un unicorn care facea fal-fal printre norii mov :| atat, nu se intampla in rest absolut nimic :| creeeeepy. si i-am zis varului meu ca eu niciodata nu mi-as lasa copiii sa se uite la asa ceva. asa ca m-am gandit la ce mi-as incuraja eu copiii sa se uite (vedeti ca eu NU o sa fac copii, vorbim pur ipotetic, intr-o lume paralela):

1. Tom si Jerry

Asta e clar. Nu cred ca exista ceva mai bine facut si mai atractiv decat astea. Si partea misto e ca niciodata n-o sa isi piarda farmecul. Noi ne uitam, copiii de azi se uita, copiii nostri se vor uita. Si asta cred eu ca inseamna un desen bun. Radu a fost foarte dragut si a zis ca daca ar trebui sa-si OBLIGE copiii sa se uite la tom si jerry s-ar sinucide. Si are dreptate: cum sa nu-ti placa?

2. Dexter's Laboratory

Intra in aceeasi categorie de immortal cartoons. Unde mai pui ca poate ala micu devine pasionat de stiinta cu ocazia asta :-?

3. Desenele Disney

Aristocats, The Beauty and the Beast, Aladdin, Cinderella, 101 Dalmations, etc. O sa fie un MUST!!!!! Nu esti copil daca nu ai vazut desenele astea :-j


Da, deci copiii mei ipotetici o sa se uite la astea (si la altele bineinteles) si o sa le adore. Si dupa ce termina sa se uite, o sa ma puna sa le spun povesti :-?? Ipotetic...


PS: also, girls, check this out: un alt concurs super tare de la cevorfetele :
si din nou zic opiopiopiopiopi

new girl

hey guys,

I made a promise a couple of days ago, that I would write my next blogpost in english so here it is. if there's any problem, just say so and I will re-write it.

Lately, I've really wanted to go shopping: not for clothes, not for accessories, but for me-s. Think about it: how cool would it be to have a biiiig store from where we could buy pieces of ourselves? Don't worry, there won't be legs and heads floating around, just little bottles with traits: big long legs - 120$,dark hair - 63$, flawless skin - 500$ and so on.

If I had a store like this, I'd save all my money for one thing: a bigger and better brian. There would never be discounts on brains, so I'd have to save money for years in order to afford buying it. I'd have to walk by the store daily and admire it before I could finally say "I'd like the brain in the corner, please" and I'd tell all my friends about the amazing purchase.

Then again, if I put my feet on the ground again, it's not a bought brain that I need, but a better version of my own. And, just like in the case of the store, TIME is the only thing that keeps me from getting it. So i've been told at least: the more we learn, the better the brain. And learning takes time. So, maybe, just maybe, I mustn't envy all those around me, those people who are older and better, cause I'll get there too :-)

PS: watch new girl!!!!

sun(ny)day my ass

buna dimi:* :(

e o zi oribila azi:| daca inca nu v-ati deschis perdelele, va felicit si va incurajez sa n-o faceti deloc azi. ochii vostri nu ar trebui sa vada asa ceva. nu e pic de soare, dar nici furtuna, e asa, nimic :|

ma doare capul rau de tot si speram imi treaca odata cu primele guri de cafea. n-am reusit. ai mei sunt ciufuti amandoi si toulouse (motanul meu) insista sa ma muste de glezne.

in fata am o vaza cu 3 trandafiri in curs de ofilire si la stanga un morman de carti de literatura si, deschisa, o carte pentru licenta. mi-e si frica sa ma uit in partea aia.

in zile ca astea nici nu-mi mai vine sa citesc postul anterior. crappy crappy day.

sa-mi promita cineva ca maine o sa fie mai bine!

for ever and for always

hello hello

va vin cu o marturisire teribil de jenanta: sunt o mototoala :)) tocmai mi-am sters lacrimile de crocodil de pe fata, mi-am dat 2 palme si m-am adunat cat sa scriu postul asta.

eu nu prea cred in iubirea aia care dureaza o vesnicie. cred in soul mates, dar cred ca avem mai mult de unul: daca iti dispare unul, nu inseamna ca o sa fii toata viata nefericit. nu ma vad casatorita si mega happy pana mor. de ce? no idea. pur si simplu.

am insa momente (sa nu mai spuneti la nimeni!!!) cand ma apuca asa o stare de imi imaginez cum o sa stau cu cutarica pe veranda si o sa bem ceai si o sa citim, cum o sa trebuiasca sa ma ajute sa cobor din autobuz pentru ca o sa fie super schilodita si cum sifonierul nostru o sa puta a naftalina si o sa ne placa. nu stiu daca o sa existe persoana aia, sau cine o sa fie, stiu doar ca NU vreau sa fie ingrijitorul de la azil:-??

anyway, sa va zic de ce am plans: sau mai bine zis sa va arat povestea asta

uitati-va la clip macar. e absolut incredibil. astea sunt rarele momente cand zic: vreau si eu!!!!

sun(ny)day

buna dimi :*

imi place ideea asta de a va scrie duminica dimineata, cum ma trezesc, cu muggie plina ochi de cafea cu lapte. parca imi fac si eu o idee de cum o sa decurga ziua asta.

in primul rand, voi lasa SSB-ul sa-mi ocupe dimineata, pentru ca cred ca toti ne suntem datori noua insine cu cateva ore in care facem absolut tot ce ne taie capul, daca in timpul saptamanii suntem ingropati maxim in treburi.

in al doilea rand, lucrurile incep sa nu mai fie asa de simple: dupa SSB, voi incepe sa citesc pentru licenta. Puteti sa credeti? licenta :| la anu pe vremea asta o sa fiu (sper) absolventa de facultate. si cand va ganditi ca lumea inca imi mai zice ca arat de 16 ani sau chiar mai mica.

in al treilea rand, am vazut cei mai frumosi pantofi de pe pamant pentru care n-am bani :-< nu-i asa ca-s perfecti? :-< cand o sa ma angajez si eu pe bune ca mi-i iau!!!! http://www.ottershop.ro/incaltaminte-femei/pantofi/Pantof-Epica-sand-rosu-piele-intoasa-toc-10-5-cm-763.html

in al patrulea rand, de unde naiba se cumpara amidon???????????? incerc sa fac prajitura asra si nu gasesc amidon nicaieri :))

am probleme cu capu

este o certitudine faptul ca eu toti avem probleme cu capul, mai mult sau mai putin. eu de exemplu sunt astazi nesperat de optimista, desi practic nu am motive foarte multe sau foarte bune. dar imi vine sa zambesc larg, ca toanta. sa va zis o chestie si mai dubioasa, care se leaga de optimismul meu tamp: de fiecare data cand primesc o veste proasta, dar proasta rau, ingrozitor de proasta, zambesc. nu pentru ca sunt eu o persoana ft pozitiva si trec peste orice, este pur si simplu o reactie fizica fffff dubioasa, dupa care ma apuca plansul.

vorbeam zilele trecute, la cursul de comunicare interpersonala, despre OCD si nevroze si chestii din astea si am aflat tot felul de lucruri super interesante, cum ar fi ca cea mai usoara metoda sa ramanem fixati mereu cu o compulsivitate e sa incercam s-o oprim. daca desenam intr-una, daca ne curatam mereu de scame, daca ne jucam cu parul, daca ne frecam sau trosnim degetele si vrem sa nu o mai facem, trebuie sa nu facem nimic defapt:-?? si cica nici nu trebuie sa le atragem atentia oamenilor cu obiceiuri d-astea, ca ii facem constienti de problema si mai rau e :-??

si cica fumatul tot compulsivitate ar fi, deci nu mai incercati sa va lasati de fumat :)) wait, this is not right. eh, ma rog, in rest e foarte logic :))

eu una imi rod mereu unghiile cand sunt stresata si imi trec mana prin par din 10 in 10 secunde. astfel, in sesiune sunt si cu maini urate, si cheala :-??

voi ce "probleme" aveti?

cand eram mica

Citeam in dimineata asta postul Mirunei, care a incheiat cu replica "Atunci voi povesti bucuria unei fetiţe care-a crescut să-i fie buni pantofii în care se juca de-a prinţul şi prinţesa." care mi s-a parut absolut minunata. Si mi-am dat seama ca, treptat, toate scenariile noastre din copilarie se adeveresc si nu inseamna mai nimic." Nu o sa vorbesc neaparat despre cum ne jucam toti de-a mama si de-a tata si credeam ca daca te joci azi 2 ore si maine 1, o sa ai un copil extrem de fericit, (poate pentru ca inca mai cred asta) ci despre toate dorintele mele absolut cretine, cu care anii m-au plesnit maxim mai apoi peste fata:

1. Cand eram mica mica, si inca nu stiam sa scriu bine, eram complet fascinata de toate x-urile, parantezele si semnele dubioase din maldarele de hartii ale mamei. Mama e profa de mate la liceu. Da, mi se parea fascinanta atunci matematica, ulterior, cand mi s-a indeplinit dorinta, plangeam de fiecare data cand le vedeam.

2. Cand eram mica mica, imi doream extrem de mult sa fiu ca frati-miu: el era ala ambitios. El era ala muncitor. El era ala care facea mereu lucruri bune. Acum, imi vine sa-mi leg ambitia de gat ca un streang si sa trag tare. O urasc. Vreau inapoi la delasarea de atunci.

3. Cand eram mica mica, mi se punea mereu intrebarea stupida "pe cine iubesti mai mult: pe mama sau pe tata?" raspunsul meu era mereu "pe tata" si il vedeam pe el asa, THE man. Acum fug de tot ce inseamna asemanare cu el si spun cu toata inima ca o iubesc mai mult "pe mama".

4. Cand eram mica mica, imi placea sa cred ca fumatul e ceva cool. Mi se parea asa, simbolul maturitatii si al bunastarii. (mama fumeaza). Imi promiteam ca atunci cand voi fi mare voi fuma si pana atunci, "fumam" toate creioanele din casa. Acum mi se pare un obicei incredibil de prost, care iti face mainile sa puta si banii sa se duca pe apa sambetei. Bleah.

5. Cand eram mica mica, imi placea sa citesc. Eram ca un soarece cu ochelari cat fundul de borcan, stateam pe canapea si nu-mi ajungeau picioarele pe jos. Imi placea sa cred ca voi face asta toata viata. Acum, cartea care imi ocupa cel mai mult timp este Facebook, si nu am citit nici pe departe atat de mult cat as fi vrut. Cand eram mica, eram mai culta.
Voi aveti vreun regret de genul asta? Asa, ca ne permitem sa fim nostalgici intr-o duminica ploioasa :-)

RIP

Nu, nu o sa incep si eu sa il plang pe Steve Jobs. Da, imi pare rau ca a murit, dar imi pare la fel de rau de Tanti Lenuta care a murit si la a carei inmormantare au participat 10 oameni. Si imi pare mult mai rau de copiii care mor de foame si de frig, decat de Steve. Oamenii se imbolnavesc, oamenii mor. Asta e. Poate o s-o patim si noi. Poate nu.

RIP atunci nu e pentru cineva, ci pentru ceva: pentru inspiratia mea. A murit cu totul. Am reinceput sa intru in power mode cu facultatea si incerc sa-mi pastrez eroic calmul cu privire la anul ce urmeaza. Totusi, mi-e dor sa am idei (proaste) despre care sa scriu.

Sunt meh. E cel mai naspa sa fii meh. Mai bine eram naspa. Cum faci sa iesi din mehness? HELP!

opiopiopiopi

hey guys:*

sper ca ati observat ca in mod normal eu nu-s mare fana concursuri sau giveaways, dar se intampla uneori sa fac exceptii, mai exact atunci cand premiile puse in joc reprezinte oje de la OPI, care imi plac foarte mult.

recunosc ca deocamdata am doar una (un verde superb) si iarna asta voiam sa-mi mai iau una gri, dar am zis sa profit si de concursul asta. deci e asa ideea: fetele de la cevorfetele organizeaza pe blog si pe siteul asta un concurs la care putem castiga parfumuri, flori si opiopiopiopi.

Regulamentul il gasiti pe blogul lor! pups

girls will be boys

bai sa vedeti: ma uitam zilele trecute la nu stiu ce emisiune de moda crap crap si zice la un moment dat o tipa "girls will be boys", pentru ca vorbea de toate tendintele androgine, mereu promovate, dar rareori adoptate pe bune.

asa ca m-am gandit: eu in ultima vreme de-abia daca mai ies din fuste, rochii, pantofi si alte alea, desi acum un an, doi, uram tot ce insemna feminitate. acum ador faptul ca a venit toamna si o sa pot sa port cizme, chestii mai elegante si tot tacamul. mai ca imi vine sa ma vopsesc caramiziu :-?? DAR inca e o mare parte din mine care ar vrea din tot sufletul sa se tunda la 1, sa poarte tocuri inalte cu pantaloni de stofa, camasa si bretele, machiaj super tare si tot tacamul. deci imi place, in teorie, stilul asta androgin.

problema la mine personal e ca nu imi sta bine: n-am conformatia necesara si nici forma fetei pentru o tunsoare mai shui, dar daca as avea, de-abia daca m-ati mai recunoaste pe strada. dar restul ce-au ma de rareori vad si eu o fata super faina tunsa scurt pe strada? de ce nu vedem si in romania des stilul ala de femei badass care "own it"? de ce a prins mai bine moda cu roz din cap pana in picioare decat o tinuta super eleganta care imprumuta elemente din vestimentatia masculina??? why????

app, ascultati melodia asta! e absolut bestiala :x