buna dimi :*
saptamana asta am fost o lenesa, din punctul de vedere al lecturii (si harnica din orice alt punct de vedere, pe cuvant), asa ca o sa va povestesc despre o carte citita mai demult, anume "Moarte subita" de J.K. Rowling.
Inainte sa incep sa va povestesc despre carte in sine, tin sa va spun ca eu sunt printre norocoasele care au facut parte din generatia "harry potter" cu adevarat. m-a prins exact la varsta care trebuia si pana la ultimul volum, ajunsesem si eu cam la fel de matura ca cei din carte. asadar, am pornit cu niste asteptari absolut gigantice de la noua carte a lui J.K. Rowling.
Pe scurt: intr-un orasel britanic, Barry Fairbrother moare brusc, la varsta de 40 de ani, din motive medicale. De aici pornesc tot felul de povesti: moartea lui afecteaza conducerea oraslui, din care facea parte, scoala, caci era antrenorul echipei de canotaj a licelui si, implicit, familia. Am spus ca pornesc tot felul de povesti, caci moartea lui barry pare doar un pretext ca cititorul sa intre in vietile celorlalti membri ai comunitatii: astfel sunt prezentate familii destramate, parinti alcoolici, elevi complet dezinteresati sau, din contra, oameni care vor sa-si schimbe destinul si sa iasa din acea comunitate micuta.
Pur subiectiv, m-a dezamagit in prima faza: ma asteptam la muuult prea mult. Dupa cateva zeci de pagini, cand am inceput sa nu mai sper ca la fiecare conflict cineva sa scoata o bagheta si sa faca o vraja, am inceput sa ma obisnuiesc cu volumul separat de Harry Potter si am putut in sfarsit sa ma bucur de "Moarte subita". Este o carte fooooooooooarte complexa, cu fooooarte multe detalii si foooooarte multe personaje :)) acest lucru devine obositor la un moment dat (totusi, are cam 500 de pagini), dar e scrisa foarte, foarte bine. Actiunea nu m-a dat pe spate, insa se vede de la o posta ca tipa e extrem de talentata, are un stil ft misto. Pentru mine cel putin, au fost capitole absolut wow, in care surprindea ft bine psihologia personajelor. Cel mai mult mi-a placut de Krystal, fata unei dependente de droguri, membra a echipei de canotaj, care se chinuie sa ramana pe linia de plutire ca sa aiba grija de fratele ei mai mic, totul in timp ce lumea practic se darama in jurul ei. E foarte misto personajul.
Am vazut acum ca pe Goodreads i-am acordat 3 stele din 5. Poate ar fi meritat 4. Undeva intre, oricum :)
am cartea, acum pot s-o citesc. de asemenea recenzii am eu nevoie,câteodată, ca să mă urnesc!
ReplyDeletepoate-ți fac o listă cu cărți (pe care deja le am) ca să-mi dau seama ce mai încep, hi hi!
:)) chiar te rog, vorbesc foarte serios: cateodata mi se mai intampla sa nu stiu despre ce carte sa scriu: daca imi dai niste sugestii, fie le fac recenzia ca le-am citit deja, fie aflu si eu de carti pe care ar fi bine sa le citesc :D deci te astept cu lista :*
DeleteJoseph Anton – A Memoir - Salman Rushdie, de ex. Nu reușesc să trec de pagina 30.
Deleten-am citit-o, dar ma batea gandul. o are varul meu si mi-a cam facut cu ochiul. cand o citesc, ii fac recenzie :D
DeleteEu sunt fană a cpărților ei, dar nu a tuturora ci doar a seriei Harry potter căci este seria copilăriei mele și totuși am văzut mulți oameni dezamăgiți de această carte
ReplyDeletedezamagitoare e pentru ca probabil toti ne asteptam la ceva in genul HP, ceea ce nu e deloc. dar per total, e o carte OK, si scrisa ft ft bine cel putin :D
Deletecărților scuze graba
ReplyDelete“But who could bear to know which stars were already dead, she thought, blinking up at the night sky - could anybody stand to know that they all were?” - mi-am adus aminte de citatul ăsta, m-a impresionat...
ReplyDeleteMie personal mi-a plăcut cartea, n-am fost dezamăgită pentru că citisem câteva recenzii înainte și știam la ce să mă aștept. Cred că și J.K. s-a străduit dinadins să se îndepărteze cât mai mult de stilul și tonul din HP, pentru a demonstra criticilor că știe să scrie și literatură "adevărată" (pentru snobii care consideră că genul fantasy e doar literatură de consum). Și din această strădanie a ieșit o carte în mare parte sumbră, cu personaje - majoritatea - meschine, egoiste, invidioase... adică oameni reali, nu Cedrici și Dumbledori idealizați... Și sfârșitul lui Kristy, din nou, reafirmă faptul că cei buni nu sunt întotdeauna buni, și și dacă sunt buni, nu înving întotdeauna...
Mi-a plăcut foarte mult cum sunt caracterizați mai ales adolescenții de aici, în comparație cu ultimele trei-patru volume din HP. Personajele au aceeași vârstă, dar par complet diferite: cei din această carte se confruntă cu tentațiile sexului și drogurilor și se luptă cu depresii și crize de personalitate și dorința de a-și sabota părinții, pe când tinerii vrăjitori din HP par cu totul imuni la aceste probleme reale. Din câte îmi amintesc, acolo cel mult se punea problema de câte un pupic sub vâsc... (țin minte că în română se tradusese "snog" prin "mozol", cuvânt care, la vremea respectivă, mă făcea să chicotesc...).
Oricum, așa sumbră și "oarecum naturalistă", cartea, zic și eu, merită citită, măcar ca să te miri cum poate un mare scriitor să lucreze în stiluri și tonuri total opuse...
si mie mi-a placut tare mult ca-s oameni normali. un pic in extrema cealalta, pe alocuri, dar eu nici nu am experienta unor familii ca ale lor. cred ca eu una ma situez undeva la mijloc :))
Deletesuper comentariu, btw! :*