astazi o sa va povestesc despre o carte pe care m-am cam chinuit sa o citesc, dar am dus-o la bun sfarsit in cele din urma: "Invitatie la vals" de Mihail Drumes .
Cand am luat-o din biblioteca (voiam ceva romanesc, nu ft mare (ca nr de pagini), de preferat interbelic), parea sa aiba toate ingredientele: roman de dragoste, citadin, interbelic, tot tot tot. M-a dezamagit insa.
Pe scurt: Tudor, un tanar foarte destept, foarte arogant si foarte sigur pe el (mica paranteza: in primele pagini, descrierea lui Tudor m-a dus cu gandul la personajele lui Eliade, ceea ce m-a bucurat teribil, dar el nu are deloc aceeasi forta si stapanire de sine, o sa vedeti), o intalneste pe Micaela, o tanara frumusica, dar care nu-l baga in seama. Pentru orgoliul domnisorului Tudor, acest lucru e de nesuportat, motiv pentru care o saruta fortat. De parca asta il ajuta cu ceva :-j. Ce il ajuta insa e faptul ca ii trimite ei zeci de scrisori. Zeci. Pana la urma Micaela cedeaza si incep o relatie, la inceput, minunata. Plecari spontane din oras, declaratii pe mare, exact cum trebuie sa fie o iubire la varsta asta. Lucrurile se schimba in a doua parte cand se despart. Cand afla ca Micaela ramasese insarcinata, Tudor vrea sa o ia de nevasta, insa entuziasmul fetei este sub nivelul marii :)). De gura lumii, accepta, insa seria de accidente ce apar la scurt timp va face viata lor imposibila. Cum si de ce, aflati singuri ;)
Ce mi-a placut: am zis si la inceput: e frumos, e romantic, e aproape adolescentin (desi nu erau adolescenti).
Ce nu mi-a placut: in primul rand, nu mi-a placut de el. deloc. e un tip super plin de el, dar baza e 0. Nu era bun nici la declaratii de dragoste, nici la despartiri (se desparte de ea printr-o scrisoare), nici la asumarea responsabilitatii. Nu mi-a mai placut ca Micaela e acuzata de tot felul de chestii pe nedrept (aici poate e diferenta de mentalitate dintre ce e acum si ce era atunci) si nu mi-a mai placut ca totul este...complicat la ei. Te vreau, nu te mai vreau, stai ca pana la urma...nu, nu cred. D-aia am si spus adolescentin.Mi se pare ca la 21-22 de ani, daca o fata ramane insarcinata, sunt 3 optiuni clare: ramane cu tatal si are copilul, are copilul singura sau nu-l are deloc. Atat. Pe alocuri simteam ca ma uit la TeenMom pe MTV, pe cuvant :))
Ca sa nu fiu ipocrita, sunt sanse mari ca daca as fi citit cartea asta la 15-16 ani, sa am cu totul alta parere despre ea. E genul de carte care mi-ar fi placut. Dar acum, la 22, nu e pentru mine.
Pe Goodreads i-am dat doar 2 stele. Sorry.
No comments:
Post a Comment