booky sunday - accabadora

buna dimi :*

azi o sa va povestesc despre o carte pe care am castigat-o pe Booktopia (o retea sociala facuta special pentru pasionatii de lectura), anume "Accabadora" de Michaela Murgia. 

Va spun sincer ca am inceput sa o citesc cu o oarecare retinere, deoarece literatura italiana moderna nu ma da pe spate, dar am zis "hai, aia e, nu-mi place, nu-mi place, oricum e scurta" (are vreo 200 de pagini). Ei bine, m-am inselat amarnic. E o carte micuta, dar foarte puternica, despre un subiect cu totul nou pentru mine. 

Pe scurt: Maria este adoptata de matusa Bonaria Urrai, o femeie despre care tot satul (undeva in Sardinia) stia ca nu a putut avea copii - actul in sine, "adoptia" este subiect de mare barfa printre localnici, dar croitoreasa Bonaria face tot posibilul ca Maria sa duca o viata complet normala. Asa se si intampla: fata invata bine, mai tine legatura, sporadic, cu familia ei naturala, are si unele afinitati cu un baiat din sat. Evident, totul e normal pana la un punct: se intampla uneori ca Bonaria Urrai sa iasa noptile din casa, fara sa spuna de ce si unde se duce. A doua zi, invariabil, sunau clopetele care anuntau un deces. Nu, femeia nu e o "criminala" in sensul modern al cuvantului, ci o accabadora, o femeie care este cautata de oamenii pe moarte, care insa nu se pot duce si a caror suferinta este prea mare pentru a mai putea fi suportat. Este un fel de eutanasiere, in termeni de azi. Maria afla despre ocupatia Bonariei si fuge de acasa, nu inainte ca matusa sa ii spuna sa nu o acuze inutil, pentru ca niciodata nu se stie in ce situatie va fi pusa ea insasi. Ce se intampla? Va las sa vedeti :d

Pe mine m-a fascinat toata aura sacra in care este inconjurat gestul accabadorei: nu este vorba de o ucidere cu sange rece sau doar din mila: exista un mic ritual, exista blesteme si ideea ca ea defapt inlesneste trecerea pe lumea cealalta. Finalul este previzbil, insa ultima parte este scrisa asa de frumos, incat nu mai conteaza. 

Pe Goodreads i-am dat 4 stele din 5.