post cu bunici

la invitatia foarte frumoasa adresata de Simona Tache, voi dedica acest post bunicilor mei, care merita toata admiratia si stima, va jur.


s-o iau pe rand:


bunica mea e cam tot ce mi-ar placea mie sa fiu. e 1.50 de bunatate. pe cuvant.  fosta refugiata din basarabia (de 2 ori, nu stie rusa, stati calmi), fosta fata venita la facultate in bucuresti, fosta profesoara de istorie. actuala mama de 2 fete, bunica de 4 nepoti si sotie de un domn. 


bunicul meu e ceea ce modernii ar numi self-made man. fost copil de taran, fost pierzator de miei pe pasune, fost baiat dus la facultate, fost profesor de matematica, fost fondator de liceu. actual tata de 2 fete, bunic de 4 nepoti si sot de o doamna.

bunicul si bunica mea s-au cunoscut datorita istoriei, ca sa zic asa: intamplator bunica mea a venit in romania exact in zona de unde era bunicul meu. bunica mea, o mignona super frumoasa, facea baietii sa cada ca mustele. bunicul meu, un baiat dragut, inalt, slab, zicea ca se omoara daca bunica mea nu-l iubeste. bunica mea s-a hotarat sa-l iubeasca. :-)

de atunci, rumor has it ca nu s-ar fi certat niciodata. doar o data cand bunicul meu a tipat la bunica mea ca voia sa spele de mana, desi mergea masina de spalat (sau ceva de genul). bunica n-a zis nimic. in rest, bunicii mele ii mai scapa cate un "puiule" cand i se adreseaza, ii face prajituri (desi ar trebui sa slabeasca domnul bunic) si il ia de brat cand merg pe strada, desi ii despart cam 30 de cm.

bunicii mei nu stiu daca sunt cuplul perfect. nu stiu ce e aia cuplul perfect. sunt doi oameni armoniosi, calmi, amabili si dragastosi. sunt bunicii mei, care imi zic de fiecare data cand ma vad ca ma iubesc, care ne asteapta mereu cu bratele deschise si care vad crescand in fata ochilor produsul a cel putin 55 de ani de munca de parinte/bunic. love them :-)