don't tell me what I can't do!...

...a spus la un moment dat locke (din lost, pt cunoscatori) si sa mor de nu a fost asta singurul lucru din tot serialul care l-a facut oarecum suportabil.

eu una m-am saturat pana peste cap de oameni care iti tot zic "nu papusa, nu poti sa faci asta, da lasa, ca se gaseste ceva si pentru tine". sunt atatea motive pentru care esuam: suntem fete, suntem grase, suntem blonde si proaste, suntem prea inalte sau prea scunde, mereu se gaseste cineva care o sa zica chicotind "eu NU vreau sa te las sa fii fericit. NU vreau!!!!!".

ultimele luni au fost pentru mine iadul pe pamant (si de la caldura) in care mi s-a adus aminte constant ca tot ce fac e prost, ca n-am niciun drept sa decid asupra propriilor actiuni si ca ar fi foarte bine sa traiesc dupa normele altora. in general raspunsul meu la chestiile astea e ceva de genu "a, bine, crezi ca eu n-am dreptate? las' ca vedem noi" si fac tot ce vreau sa fac de 10 ori mai bine, mai repede, mai de tinut minte. si imiplicit ma consum de 10 ori mai mult decat pot duce.

pana acum cateva zile cand pur si simplu mi-a spus irina (da, am personalitate multipla) "fa, opreste-te, ca dai dracu ortu popii si mor si eu odata cu tine. ce facem aici?" si atunci am zis STOP, lucru pe care eu nu-l fac niciodata. si gata: fara drame, fara tinut de mana pe toata lumea, fara incercat sa fiu super human workaholic, gata! pentru ca mi-am dat seama ca in timp ce eu incerc sa multumesc pe toata lumea si imi toc toti nervii si risc sa mor de inima pana la 25 de ani, mai patimesc si altii pe langa mine. ce-i drept, pot sa-i numar pe degetele de la mana unui pirat, dar nu vreau sa-mi aduca nimeni trandafiri galbeni la mormant prea curand. (pe calea asta, thx cui se simte)

asa ca gata, de astazi oficial nu-mi mai pasa si am incredere in ce pot eu sa fac, cum vreau sa fac si cand vreau sa fac! am zis!