vorbeam ceva mai devreme cu o prietena despre inselat si prostii de genul. cine ma cunoaste, stie ca demult nu mai sunt o persoana care sa tina predici despre iubire si vise implinite. daca acum ceva ani ziceam "o doamne, cum se poate ca cineva sa faca asa ceva???" acum o vad ca pe ceva, daca nu normal, macar foarte probabil.
ce m-a cam pus pe ganduri a fost o replica de-a ei, cand a zis ca se mira de un tip ca nu a inselat in 6 ani de relatie. de cand naiba am ajuns sa ne miram ca cineva NU inseala? sa nu incepeti acum cu teorii de genul "barbatii nu pot fi fideli" sau mai stiu eu ce, dar intreb sincer, avem o gena a inselatului pe undeva? si daca da, faza cu barbatii e doar o constructie a unor feministe frustrate?
mai mult decat atat, daca tot e asa de firesc sa inselam, ar fi normal ca atunci cand suntem inselati sa privim lucrurile mai chill, corect? dar tot ni se strapunge sufletul cu o tzepusha atunci cand aflam ca partenerul nostru se tine de nebunii.
si ultima intrebare: de ce? rutina? curiozitate? lipsa de satisfactie? why the hell do we cheat?
We cheat because we do not love people, we only need them. When someone better shows up, so much for that need!
ReplyDeletefaza e simpla : ai primit o jucarie , te joci cu ea , o adori , o iubesti , o tii langa tine tot timpul chiar si dormi cu ea pana cand primesti alta jucarie noua , poate mai frumoasa. Nu te abtii sa spui " nu o vreau,am deja una" decat foarte greu.Sunt foarte putini cei care isi pastreaza fidelitatea fata de prima jucarie , cea cu care a trecut prin multe lucruri si grele si frumoase. De asta ne miram de obicei , pentru ca am ajuns sa credem ca inselatul e un defect in sange , in genul unei boli .
ReplyDeleteSe spune ca barbatii ar insela mai mult ca femeile pentru ca sunt mai usor de influentat , de prostit , de vrajit!
oo doamne cat de dreptate are Mademoiselle
ReplyDeleteDepinde de situatie. Poate si rutina, poate si curiozitatea... poate lipsa dragostei. Sunt mai multe cauze.
ReplyDeleteMademoiselle a spus-o foarte bine.
Da, avem o genă a înşelatului, prezentă mai pregnant în cromozomul Y. Asta pentru că, biologic, încă nu ne-am depărtat de maimuţe atât de mult încât să renunţăm la ideea de "sunt masculul turmei, deci fut tot ce are gaură şi (încă mai) mişcă. Restul e morală, invenţie menită să ne facă să ne simţim bine şi superiori.
ReplyDeleteN-am inselat niciodata, nu o spun ca sa ma laud, e doar un fapt. O singura data mi-am dorit sa fac asta, sa fiu cu o femeie in detrimentul barbatului cu care eram, dar n-am facut-o, pana la urma... asa sunt structurata, poate :)
ReplyDelete