book of morality/techonology

2 filozofii care separat merg bestial, dar in momentul in care se incearca sa fie aplicate simultan, dau o mare mare dilema. din ciclul "mama m-a invatat":

1. trateaza-i pe altii asa cum vrei sa fii tu tratata

2. nu-i judeca pe ceilalti dupa valorile tale, ca toti suntem diferiti, ce pentru tine e frumos, pentru altul nu

cum am zis, merg bestial impreuna, dar cum naiba se presupune ca ar trebui sa-i tratez pe altii asa cum vreau sa fiu eu tratata (dupa normele mele) daca nu ii si judec dupa aceleasi norme? sure, n-ar trebui sa judec oamenii, dar sa fim seriosi, who doesn't?

totusi, asta mai da o alta problema: n-ar trebui sa ma supar atunci cand sunt tratata naspa, doar pentru ca persoana in cauza ma trateaza dupa propriile ei/lui valori, nu?

atunci toata problema cu diferente de clasa, de rasa, de religie si poate doar de cultura (background stuff) e complet irelevanta si e doar un mare mare cerc vicios. ne invartim in cerc, dam vina si plangem, ne purtam urat, discriminam si nu ne intelegem.

ar trebui sa existe un cod universal de norme si valori sau sa implementeze cineva in noi un cip care sa ne zica sa ne ghidam dupa aceleasi reguli. SAU ar trebui sa invatam sa nu mai punem suflet atunci cand diferentele astea au ca rezultat ceva naspa...SAU...ce altceva s-ar mai putea face? :-?

Louis vs. Louis

In Venetia sunt lucruri care te izbesc din momentul in care pui piciorul in oras: mirosul de canal/peste, pamantul miscator, apa in cantitati industriale, pizza, inghetata, frittele si masti. Oriunde intorci capul, unul din aceste lucruri iti sare in ochi. La fel de des insa vezi Chanel, Fendi, D&G, Dior. Se pare insa ca prietenul cel mai bun al celor care vin in Venetia (localnici sau nu) este Louis. Louis in sus, Louis in jos, pe apa sau pe uscat, acel mic logo bej pe fond maro, este absolut pretutindeni: LV. Femeile il poarta cu ele, barbatii, fetele de liceu si varstnicii, toti umbla mandri cu Louis de brat.

Un singur lucru ma nedumireste pe mine insa: mandria asta vine din faptul ca nu sunt altfel decat toti si ca se integreaza? Sau pur si simplu se mint pe ei ca fac parte din "lumea buna" si statutul lor mai creste putin prin geanta pe care o poarta? Refuz sa cred (de dragul unei vieti putin mai complicate) ca singurul motiv este accesibilitatea. Nu, vreau sa cred ca sunt atat de accesibile tocmai pentru ca foarte multi oameni au, si si mai multi vor.

Da, oamenii stiu sa poarte falsuri care oglindesc perfect o imagine falsa in intregime pe care vor sa o proiecteze asupra celorlalti. Si parca un produs original nu ar avea acelasi efect. Parca un LV luat pe bune i-ar dezvalui prea mult, ar fi prea sincer.

So yeah, fake accessories to match a fake lifestyle.

PS: eu pana acum nu am vazut decat un magazin LV in Venetia, pe cand comerciantii care vand genti in San Marco, pe jos, se intalnesc la fiecare 10 m.

cliches sau doar sf valentin?

cu pasi repezi se apropie perioada din an pe care probabil o urasc cel mai mult. defapt ziua din an: 14 februarie. de vreo cativa ani am sentimentul asta si parca e din ce in ce mai puternic. recunosc, la inceput a fost ciuda si "eu de ce nu am si ei da?" dar dupa, pe masura ce am observat chestii (de un 14 eram cu o prietena si tipul, in timp ce statea cu iubita lui la o masa, cu trandafirul de rigoare pe masa, s-a uitat lung dupa noi. really now?:|), pe masura ce a devenit din ce in ce mai comerciala toata treaba (sau am ajuns eu sa constientizez), mi-am dat seama ca e pur si simplu o "sarbatoare" enervanta. cu atat mai enervant e ca, indiferent de tara, de oras, e la fel. vitrine pline ochi de inimioare, ciocolata, ursuleti si biletele de amor. bleah, sila. BUT (there's always a but), being a girl, being emotional and being basically dumb, in ciuda repulsiei (rationale) fata de chestiile astea, am momente (irationale) cand nu pot sa nu exclam un "oh maaaaan 8->" la vazul chestiilor astora. sau, how cliche is a cliche?:)) evident, cred ca si daca as fi beata turta mi s-ar parea complet ingrozitoare o inima d-aia mare rosie cu "ionel loves maria" sau o perna cu poza celor 2, dar uneori (doar uneori!!!) ma uit si eu admirativ la nenorocitul ala de trandafir, la ursul ala creepy (care pe cuvant, o sa ne omoare pe toti in timp ce dormim!!) si la barbatii aia stupizi care, pe 14 dimineata, alearga disperati dupa un cadou sau dupa o floare pentru ca, evident, au uitat ce zi e. deci pana la urma ma enerveaza mai mult faptul ca totul a devenit asa de...out there si de "u have to do it" decat lucrul in sine....

ps1: pentru ca urasc asa de mult st valentine's, o sa ma arunc fix in gura lupului si o sa asist la verona love fest 2011 (sau cum s-o numi defapt), pentru ca, asa cum au zis-o inteleptii inaintea mea, if you can't beat them, join them.:>

ps2: st valentine's sucks!!!!!