Fear of relationships II

Tocmai am vazut un film incredibil de prost, numai bun de Valentine's "I Hate Valentine's Day"

Titlul? sugestiv. am zis ca o sa fie filmul de care am nevoie in ajunul unei sarbatori care nu imi starneste absolut niciun sentiment dragastos.

Rezultatul? ei bine nu tocmai cel scontat. in loc sa ma uit la alti oameni care simt acelasi lucru despre sarbatoarea asta, am ajuns sa imi pun din nou intrebari legate de iubire, relatii, cupluri, oameni single.

Chestia adevarata din acest film? regulile. multi, printre care si eu, cred ca dragostea se bazeaza pe reguli, ca ratiunea dicteaza pana si in iubire. Si asa incep intrebarile: ce fac? cum ma port? oare bluza asta sta bine pe mine? doar nu vreau sa arat de parca m-am straduit prea mult:-s oare e bine ce am zis? ce ii place? ce NU ii place? are o suta de prietene? cauta o relatie? de cate ori i-a fost franta inima? Recunoasteti ca si voi va intrebati asta atunci cand vine vorba de cineva nou, de cineva pe care nu il stiti inca foarte bine. Si aici intervin regulile: sunt flirty, dar nu vulgara, rad, dar nu prea mult, vorbesc despre mine, dar nu acaparez discutia, nu sun eu prima, sa sune el, fara mai mult de o intalnire saptamanal, macar la inceput, ca doar persoana in cauza nu e singura mea ocupatie, nu? 

Si asa suntem prinsi in propriile noastre reguli. Suntem atat de tentati sa nu le incalcam, incat uitam care e scopul: sa cunoastem oameni noi si sa ne simtim pur si simplu bine.

Ajung sa cred ca nu relatiile sunt lucrul de care ma tem atat, ci drumul pana acolo. Dupa totul e mai simplu, nu? Atunci cand nu e o drama daca nu arati perfect, cand nu e o drama daca nu te suna de 2 ori pe zi, cand stii deja ce ii place si ce nu, cand poti sa fii grumpy si sa stii ca acest lucru o sa se ierte...dar pana atunci reguli, reguli si iar reguli.

Ii apreciez pe oamenii care nu se ghideaza dupa ele...teach me how to do it as well:)