when close is too close

neata :*

va anunt de pe acum ca orice mare incoerenta din acest post este cauzat 99% de cantitatea mult prea mare de ibuprofen din organismul meu si cea mult prea mica de aer care-mi ajunge la creier (aka sunt racita asa cum doar paparudele ar merita sa fie)

m-am hotatarat sa va povestesc azi despre apropierea aia bolnavicioasa (oh, the irony) care ii uneste strans strans strans pe unii oameni, aflati intr-un minunat, perfect si de invidiat grup de...2.

eu nu sunt un bun exemplu, pentru ca oricum am (avut) probleme mari la capitolul asta. pentru mine ideea de "apropiere" era ceva complet bleah si cah si yuck si mi-a luat o luna cred sa-mi las baiatul sa ma tina de mana pe strada. dar, la polul opus, stau celelalte fete (sau baieti), pentru care nu exista too close.

sunt fetele alea care paraziteaza asa de mult bietul baiat, incat uita complet cum era cand erau si ele un organism de sine statator. sunt fetele care atunci cand ies cu celelalte fete se lauda cat de perfect e iubi (in loc sa se planga de ce naspa e, cum e normal) care ajung sa nu mai iasa cu fetele deloc pentru ca, sa fim seriosi, orice ora in plus cu ele, e o ora in minus cu iubi. o nu!

si asta n-ar fi rau. nu apropierea fizica ma deranjeaza si atat. dar obiceiurile care rezulta din asta. cand stai tooooaaaata ziua cu iubi, e aproape inevitabil sa faci urmatoarele lucruri:

1. sa fii neepilata
2. sa-ti miroasa gura
3. sa fii prost dispusa
4. sa te prinda mancand ca vaca in fata frigiderului
5. sa faci nasty shit (;)) ) la el in baie

nu ma intelegeti gresit, merge asta cand exista muuuulti ani intre cei doi, vreo 3 plozi si eventual si-un act. dar cand pe strada esti superba si lady like si acasa faci d-astea...mai bine lipsa. nu credeti?