Saturday, March 12, 2011

dezintoxicare nereusita

"Buna, sunt Irina si sunt dependenta". Cam asa ar suna prima mea intalnire la Cafegii Anonimi...la Ciocolatierii Anonimi...la Facebook-istii Anonimi...la Cititorii Anonimi...la Spectatorii Anonimi si probabil alte cateva cluburi de acest gen.

Sunt plina de vicii (nimic anormal?) si de dependente. Am observat insa ca, daca cele enumerate mai sus apar concomitent, dependentele cu adevarat mari se succed, nu sunt simultane. Desi nu am respectat ordinea in lista, recunosc ca dependenta cea mai mare in prezent e fata de dulciuri. Ati spune ok, naspa, o sa faci diabet si o sa te ingrasi 20 de kg. Da, cel mai probabil. Dar e mai mult decat atat. Imi place sa ma mint pe mine insami ca dulciurile doar substituie dependete anterioare care acum nu pot fi satisfacute si ca voi reusi sa arunc la gunoi aceasta dependenta la fel de usor cum arunc ambalajul de ciocolata.

"Love is addictive". N-am zis-o eu, nici macar nu o cred din tot sufletul, dar sunt convinsa ca suntem, daca nu dependenti, cel putin foarte foarte agatati de sentimentul asta sau mai bine zis, de nevoia de a simti ca cineva tine la noi. Un alt lucru pe care l-am invatat odata cu trecerea timpului a fost sa nu mai pun etichete pe acest fel de nevoi. In liceu cel putin, baietii care mi-au placut mult aveau nume de drog (remember, Rux?). Scopul nu era doar unul practic (sa putem vorbi in pace pe holurile liceului despre ei) dar, chipurile, oglindeau dependenta pe care mi-o dadeau. Acum imi dau seama ca era bullshit rau, but I was still on to something.

5 ani mai tarziu (cam atunci am dat ultima porecla) mi-am dat seama ca mi-a cam trecut asta cu dependenta fata de o persoana anume, dar cea fata de situatie a ramas. Sunt dependenta de vorbe bune, zambete frumoase, hugs si alte asemenea gesturi. (cred ca ma refer la relatiile de orice fel care implica asta, nu doar cele de dragoste)

Sper ca v-ati dat seama atunci ca dependenta asta a mea de dulciuri (dusa la extrem, asa cum e acum, ca oricum mananc dulciuri mereu, dar acum sunt chiar out of control!!!) e pur si simplu temporara. Hormonii fericirii alea alea, nu stiu sa explic foarte bine, dar pe cuvant ca ma ajuta sa nu fiu foarte deprimata :))

So...do you want to be my chocolate?

12 comments:

  1. graso, ma duci in olanda?
    sau la paris?

    ReplyDelete
  2. ma, te-as duce, da nu ne tine avionu pe amandoi asa grasi cum suntem:))

    ReplyDelete
  3. mrgem cu trasura, nah.

    fata, da-mi o pastila de cap.
    ma doare capu ca cand ma doare burta. asa tare ma doare capu.

    ReplyDelete
  4. @iri: ce frumos ai tacut tu azi.. uh

    ReplyDelete
  5. nu plange, te rog:)) ti-au trecut durerile?

    ReplyDelete
  6. da, pentru ca am adormit in cada iar apa iti trece durerile.

    fata, vrei sa imi dai prietenia?

    ReplyDelete
  7. prietenia mea e ca pojaru, ti-ar face rau:-j

    ReplyDelete
  8. incitanta intrebarea din final!

    ReplyDelete

Read more: http://genuinecontent.blogspot.com/2013/02/JQuery-for-facebook-like-box-pop-up-widget-for-blogger.html#ixzz2Po9BCPk9