lasati copiii sa iasa in strada!

imagine this: o zi frumoasa de primavara, soare peste tot, copii afara, se joaca, deseneaza pe asfalt, se bucura si rad. cativa. printre copaci se ascund insa o multime de copii, mult, mult mai multi, care se uita cu frica, cu tristete si chiar cu ura la fetele inocente care zburda fara griji. un parc, un oras, o tara plina de copii care nu au creta, care nu au haine colorate, nu au bunici sa ii scoata in parc, nu au bucurie in suflet. nu au nimic. dar au viata. cat de mult merita?

am fost complet disperati sa salvam toti cainii din bucuresti: cum intoarceai capul, vedeai un afis, un anunt, o cauza cu "adopta un catel", "salveaza un suflet", "umple adaposturile", "opreste masacrul canin" etc. etc. Problema e ca deja a inceput sa se fasaie toata treaba, ori au fost toti cainii luati de pe strazi, ori cei care promoveaza chestiile de genul asta au fost muscati la randul lor si finut, si'au bagat...labutele.

Cert e ca acum multi au o noua obsesie: hai sa interzicem avortul! Pe cuvant, nu zic sa omoram copii nenascuti in stanga si in dreapta, pac, cum ramane una insarcinata, pac scoatem copilul, dar o lege contra? serios? va dati seama cate mii de copii o sa fie nascuti, abandonati si o sa se uite printre copaci la aia fericiti? sa nu mai vorbim de cate femei n-o sa moara incercand sa avorteze in conditii extrem de periculoase si de, ilegale. Deci cum a fost? am curatat strazile de caini doar ca sa le umplem cu copii? wow, smart!

Si daca se da o lege care interzice avortul, se duce naibii visul cum ca poti avorta pe net nu? fir-ar! http://http//www.urbaniulian.ro/2009/08/04/pastila-pentru-avort-se-vinde-pe-internet-desi-pacientele-pot-muri-din-cauza-sangerarilor-abundente-daca-copilul-traieste-va-fi-omorat-cu-o-injectie/

Mr and Mrs. NO-mance

Dearly beloved,

We gathered here to celebrate the holy bla bla bla, *mother cries*, *father clears his throat*, *photographer warms around*.I now pronounce you husband and wife. You may kiss the bride! *they kiss*. Friends and family, I give to your Mr and Mrs NOmance!! Congratulations you love birds!

Meet Mr and Mrs NOmance. Pana acum cateva secunde erau Ms No-thank-you and Mr. Romance. Ea, o femeie prea puternica, cu prea putina dragoste reala oferita in copilarie si prea multe rasfaturi gratuite, el un tip cu clasa, modest si extrem, extrem de romantic. Sa nu credeti ca aceasta sfanta cununie s-a desfasurat la dorinta ei disperata. Ea il iubeste, dar ii era foarte bine si fara. El, prin gesturi frumoase, flori, poezii, masaj la picioare si o cerere in casatorie undeva pe Empire State Building a reusit sa scoata de la ea un “I do”. In timp ce el si-a sunat timid mama a doua zi sa-I spuna ca baiatul ei se casatoreste, ea si-a scot the little black book si deja a angajat wedding plannerul, si-a facut programare la Kleinfeld si a inceput dieta. Pentru el asta este momentul LOR, pentru ea este momentul EI. Ea nu stie ce e aia romantism si dragoste, el nu stie ca nu va primi niciodata din partea ei iubire cu adevarat, dar firea lui romantica il indeamna sa tot spere. Singurul lucru de care va avea parte insa va fi o viata ordonata si copii planificati in functie de colectia de maternitate de la Gucci.

Si cand te gandesti ca normal ar fi sa fie exact pe dos. Stereotipurile ne prezinta o ea cu ochi mari, astepandu-l pe El cu nerabdare, tremurand la auzul vocii lui si pastrand in romanul preferat trandafirul dat la acea prima intalnire. In ultima vreme facem tot ce ne sta in putere sa eliminam aceste preconceptii. Ne transformam usor usor in Miss. No-thank-you si le radem in nas acelor putini Mr. Romance care mai sunt acolo. In loc sa ne infioram la biletele de dragoste, radem si le folosim pentru nenorocitul ala de Sudoku din Ring care nu ne iese, florile le aruncam in cosul de gunoi ca na, miros urat deja, si mixed tapeul zace undeva uitat ca stupidul nu si-a dat seama ca I-podul nostru nu suporta caseta audio. What happened to us?

Nici eu nu sunt asa de romantica cum poate mi-ar placea sa fiu. Nu suport ideea de lumanari si petale de trandafir pe pat, iar orice chestie prea “couply” imi da bube. Totusi, sunt fata care se uita cu drag, ma rusinez la un compliment, tin minte toate florile primite si am scenarii care ar face-o pe Mrs. No-thank-you sa lesine. Vreau un Mr Romance? Nu stiu, dar stiu sigur ca nu vreau sa fiu cu nimeni NO-mance.

you can find me on your bookshelf

inca de cand erai mic am fost cu tine. am fost initial cartea cu poze. usor, usor, o mana magica a inceput sa deseneze balonase pe mine si am devenit revista aia subtire de benzi desenate. ma priveai cu interes, nu intelegeai ce sunt viermisorii aia negri, dar incercai sa pui piesele impreuna si din poze sa iti dai seama ce scrie. ti-am fost apoi instrumentul primelor lecturi. te-am purtat prin taramuri fantastice, cu balauri si eroi, cu dinozauri si extraterestri. prin mine ai inceput dupa sa descoperi ce e defapt cu tine, ai inceput sa-ti pui intrebari si sa descoperi lumea din jur. in mine e inchisa realitatea. prin mine spargi toate barierele. ti-am fost inspiratie la prima scrisoare de dragoste, ti-am fost doctor la prima dezamagire, am fost cel care te-a ajutat sa nu-ti pese cand pur si simplu nu voiai nimic de la viata. m-ai urat si m-ai aruncat intr-un colt, m-ai apreciat si vrei sa ma dai mai departe.

sunt roman, poezie, graphic novel, aventura, drama, psihologie, horror, dragoste. sunt absolut fiecare fibra din tine. eu sunt tu. sunt enciclopedia ta. si acum, te rog sa te uiti din nou in mine si sa imi spui ce vezi.

welcome to burlesque sau the slut

tocmai am vazut Burlesque, u know, christina aguilera, cher, etc. zic de la inceput ca nu sunt fana a niciuneia dintre ele. deloc chiar, aguilera voce ft ft buna, cantece ft ft crappy, deci se cam anuleaza. cher, nu ma obosesc :-j. DAR filmul, my god, daca pui impreuna dans superb, muzica bestiala (diamonds really are a girl's best friends!!) costume de plangi si pantofi pentru care mi-as da 3 maini daca as avea, obtii un film super fain. Povestea in sine? cine naiba a observat-o cand toate cele enumerate iti iau ochii?

evident, vreau sa ma fac si eu dansatoare de cabaret. si ce ca as fi privita ca ultima slut? ce daca toti barbatii de peste 50 de ani (si sub) ar ranji prosteste la mine si ar incerca sa ma cumpere cu Louboutin? Nu pot sa iau pantofii, dar nu si barbatii? De ce fiecare dansatoare trebuie sa fie curva? Nu exista dans si atat? Stiti voi, arta?

Mai misto totusi mi se pare faptul ca daca dansatoarele de cabaret sunt curve si daca eu vreau sa fiu una, inseamna ca am suflet de curva? Wow, e bine de stiut. Dar de ce daca vreau dantele, sutien de perle, pene si ruj rosu? sunt slutty? Si daca as fi slutty ce? Asa cum exista inner voice, inner God, inner world, inner-everything, oare nu are fiecare femeie o inner-slut? Sau, poate intr-o viata anterioara, macar in una, am fost toate sluts si inca mai avem tendinte: curve naziste, gheise, femei din harem, si "prietenele" lui Caesar. Unde sunteti? eu cred ca am fost amanta de mafiot in anii '50. Slutty as one can be b-)

dezintoxicare nereusita

"Buna, sunt Irina si sunt dependenta". Cam asa ar suna prima mea intalnire la Cafegii Anonimi...la Ciocolatierii Anonimi...la Facebook-istii Anonimi...la Cititorii Anonimi...la Spectatorii Anonimi si probabil alte cateva cluburi de acest gen.

Sunt plina de vicii (nimic anormal?) si de dependente. Am observat insa ca, daca cele enumerate mai sus apar concomitent, dependentele cu adevarat mari se succed, nu sunt simultane. Desi nu am respectat ordinea in lista, recunosc ca dependenta cea mai mare in prezent e fata de dulciuri. Ati spune ok, naspa, o sa faci diabet si o sa te ingrasi 20 de kg. Da, cel mai probabil. Dar e mai mult decat atat. Imi place sa ma mint pe mine insami ca dulciurile doar substituie dependete anterioare care acum nu pot fi satisfacute si ca voi reusi sa arunc la gunoi aceasta dependenta la fel de usor cum arunc ambalajul de ciocolata.

"Love is addictive". N-am zis-o eu, nici macar nu o cred din tot sufletul, dar sunt convinsa ca suntem, daca nu dependenti, cel putin foarte foarte agatati de sentimentul asta sau mai bine zis, de nevoia de a simti ca cineva tine la noi. Un alt lucru pe care l-am invatat odata cu trecerea timpului a fost sa nu mai pun etichete pe acest fel de nevoi. In liceu cel putin, baietii care mi-au placut mult aveau nume de drog (remember, Rux?). Scopul nu era doar unul practic (sa putem vorbi in pace pe holurile liceului despre ei) dar, chipurile, oglindeau dependenta pe care mi-o dadeau. Acum imi dau seama ca era bullshit rau, but I was still on to something.

5 ani mai tarziu (cam atunci am dat ultima porecla) mi-am dat seama ca mi-a cam trecut asta cu dependenta fata de o persoana anume, dar cea fata de situatie a ramas. Sunt dependenta de vorbe bune, zambete frumoase, hugs si alte asemenea gesturi. (cred ca ma refer la relatiile de orice fel care implica asta, nu doar cele de dragoste)

Sper ca v-ati dat seama atunci ca dependenta asta a mea de dulciuri (dusa la extrem, asa cum e acum, ca oricum mananc dulciuri mereu, dar acum sunt chiar out of control!!!) e pur si simplu temporara. Hormonii fericirii alea alea, nu stiu sa explic foarte bine, dar pe cuvant ca ma ajuta sa nu fiu foarte deprimata :))

So...do you want to be my chocolate?

you're so full of crap!...or..?

cine ma cunoaste cat de cat macar stie ca sunt foarte sceptica atunci cand vine vorba de iubirea aia de filme, ideala, cu prince charming si happy ending inevitabil. daca in mod normal merg dupa deviza "seeing is believeing", cand vine vorba de interactiunea dintre sexe (wtf?) nici macar asta nu merge mereu: hearing is believing? not so sure.

Cred ca cel mai bun lucru pe care l-am invatat (noi, ca generatii, si femei si barbati) e sa nu mai credem chiar tot ce ni se spune. Clovnii nu mai sunt la moda, politicienii au fost demascati si oamenii din PR sau advertising sunt priviti ca unealta diavolului: toti ascunsi, toti cu un scop anume, toti in stare sa iti spuna doar ce vrei sa auzi, desi nu e niciodata adevarul. Din fericire (cred) invatatura asta s-a extins si cand vine vorba de relatiile normale. Daca acum ceva vreme roseam toate cand ne spunea cineva ca suntem frumoase, ca se oglindeste cerul in privirea noastra, ca ne poate auzi ciripit de pasarele in vocea noastra, acum lucrurile s-au schimbat profund. Ce-i drept, si textele baietilor s-au schimbat pe masura: nu e nevoie sa mentionez mai mult decat "te-a durut cand ai cazut din cer?" sper. Astazi, daca te duce putin capul macar, ridici frumos o spranceana, zambesti fortat, te ridici si pleci.

Totusi, asa cum s-a intamplat cu toate schimbarile de perceptie, (including PR), lucrurile au dat-o in extrem: eu personal am ajuns sa nu mai cred mai nimic si stiu ca multe prietene de-ale mele sunt la fel. Cam orice text "de agatat" e privit cu scepticism si cu un "come on, you can do better than this". Copilul din mine insa vrea sa creada ca greseste: oare nu mai exista deloc replici sincere sau pur si simplu am devenit noi muuult prea sceptice? Daca baiatul ala chiar vorbeste serios ca milioane de baieti viseaza la o fata ca tine, ca tu esti capabila sa aduci fericirea etc. si tu ii razi in fata pentru ca e pur si simplu un text fals, ca oricare altul? Poate cel in cauza chiar nu se pricepe mai mult de atat:-??

Oricum, daca impingem chestia asta din ce in ce mai mult, daca nu ne educam sa mai credem, din cand in cand cate ceva, o sa ajungem sa nu mai avem relatii whatsoever. Si asa creste vanzarea de pisici :d

what's behind that pretty face?

pene, paiete, plastic sau materiale mai decente, alb, rosu, negru, mov, albastru, auriu si verde. nu sunt ultimele tendinte in machiaj, ci lucrurile pe care le folosim zi de zi, de multe sezoane incoace. Din pacate am ajuns sa nu mai folosim nimic din toate acestea pentru o usoara corectare, ci ne ascundem de-a dreptul in spatele unei multitudini de culori, texturi si nuante, sperand ca n-o sa se citeasca cine suntem cu adevarat sau sperand ca oglinda o sa ne pacaleasca pana si pe noi.

rasete, zambete, hyper, dans, muzica si glume. nu sunt nici ele mereu caracteristicile unei persoane anume, dar se potrivesc al naibii de bine cu prima categorie. sunt si ele "cosmetice" care ne stau pe raft zi de zi, asteaptand sa fie folosite. Problema e ca, exact la fel ca si cosmeticele, se duc. Sure, dimineata deschidem sticluta de veselie, ne dam usor, o inchidem, o urma de dinamism, avem grija sa nu depasim conturul, ne uitam in oglinda si plecam. Ajunse insa acasa, luam frumos demachiantul si dam jos tot ce ne-a stat pe chip in timpul zilei. Si cand realitatea a curatat tot ce era de curatat, ramane tenul curat: ganduri care nu sunt mereu vesele, om care nu vrea sa raspunda chiar mereu la glume deplasate prin alte glume doar ca sa nu para nesimtit la randul lui, persoana care are nevoie de o vorba buna every once in a while.

din ciclul "you think I'm pretty without any make up on", e superb atunci cand gasesti oameni care te plac si asa, sculata de dimineata. oameni care iti vad cearcanele si porii alandala, dar si stralucirea aia pe care niciun fond de ten n-o poate imita. eu una, din fericire, ii am. imi permit sa-mi las fata sa respire uneori.

how about you?