frica

stiu ca cineva mi-a aratat odata un citat despre frica si n-am stiut ce sa zic referitor la el, dar incep sa cred ca frica nu e ceva real, e pur si simplu un sentiment pe care oamenii trebuie sa il aiba ca sa arate ca sunt oameni. ne e frica de obicei de lucruri asemanatoare, de avioane, de inaltimi, de spatii inguste, de foc, de insecte, dar e clar ca sunt self-induced toate. orice frica se poate vindeca, deci frica nu e ceva atat de ingrozitor. partea cea mai proasta cu privire la frica e ca se ia. da, frica e contagioasa. mi-e frica pentru ca si lor le e frica, nu pentru ca as avea motive. cand ii vezi pe unii complet terifiati si tu nu esti, e clar ca ceva e in neregula, nu? asa ca ti se face si tie frica. sau e doar o farsa a mintii? mai degraba.
cred ca frica e doar atunci cand n-ai ce face. cand sa zicem lovesti pe cineva si nu se mai ridica, cand iti distrugi viitorul, cand esti pe marginea prapastiei si nu ai de ce sa te agati, cand iti vezi prietenii plecand definitiv. din fericire inca nu am fost pusa in niciuna din aceste situatii. da, mi-a fost frica, dar acum cand privesc inapoi ma intreb de ce. adica ne-a fost frica de bac, a trecut. ne e frica de admitere, va trece, ne e frica cand trecem pe langa o haita de caini super galagiosi, dar sunam un prieten, ca sa ne tina ocupati si trecem si de ei.
jack din lost avea o thenica:lasa frica sa-l inunde 5 secunde si dupa se elibera complet de ea. daca dureaza asa de putin, oare e un sentiment real? pe de alta parte si dragostea poate dura 5 secunde...