end

this, my friends, is the end
de ce imi pare rau? de toate clipele pe care le-am fi putut avea, de toate datile cand pur si simplu nu ne-a pasat, de toate momentele cand am zis "eh, mai e timp". si a venit momentul cand nu mai avem timp. nu mai avem timp unii de altii. nu mai avem timp de glumite cu profii nostri stupizi, nu mai avem timp de stat pe scari, nu mai avem timp de umblat prin liceul in care am stat 4 ani si din care stim atat de putin. timp ar mai fi doar sa le spunem unora cat de mult tinem la ei, cat de mult inseamna pentru noi, dar ce mai conteaza acum? cand oricum ii mai vedem de cateva ori si gata. ma doare cand ma gandesc la lucrurile care au ramas nerostite, la prieteniile care au ramas nelegate.
ce ma doare insa si mai tare e despartirea de prieteni. de oamenii care n-o sa mai fie aici sa le spun "te iubesc". de cei care o sa plece, pe care o sa ii vad in vacante, daca o sa ne mai stim numerele de telefon. de acei curajosi care au decis sa-si caute fericirea in alta parte, pe cont propriu. si in urma raman doar seri petrecute, conversatii interminabile, apeluri in miez de noapte, tinut de mana, imbratisat, concerte, baluri, uneori mai mult decat unul, amintiri adunate in 8 ani sau mai putin. si ma intreb daca ei isi vor aduce aminte de mine asa cum eu ma voi gandi mereu la ei. daca viata lor o sa mai semene vreun pic cu a mea.
mai sunt si prietenii care raman, dar de care ma despart pentru ca fericirea e altceva pentru fiecare, pentru ca avem drumuri separate. raman promisiunile de revederi, dar cate vor fi fructificate?raman doar seri petrecute, conversatii interminabile, apeluri in miez de noapte, tinut de mana, imbratisat, concerte, baluri, uneori mai mult decat unul, amintiri adunate in 4 ani sau mai putin. deci care e diferenta pana la urma?
va iubesc:)