fear of relationships

vorbeam cu fetele zilele trecute despre relatii. suntem 4 persoane, 4 firi diferite cu 4 tipuri de dorinte. una din noi vrea romantism, sentimente profunde, filozofie, iubire in cantitati incredibile, alta o alta relatie serioasa, dar a trecut deja printr-una lunga ca naiba, oricum stie mai multe decat noi, dorinta de dragoste sufocanta nu s-a aratat asa de mult la ce-a de-a treia si mai sunt eu. eu care acum zic ca nu-mi doresc o relatie, ca am nevoie de spatiul si de timpul meu mai mutl ca orice, ca nu vreau sa fiu nevoita sa dau explicatii unui anume tip despre ce fac, unde si cu cine ma duc. nu vreau sa ma simt prost fata de un anumit baiat, sa trebuiasca sa ma port asa cum trebuie. si mi-am dat seama ca mi-e pur si simplu frica de o relatie, de angajamente. doamne, parca as fi un tip d-ala de 35 de ani care nu e in stare sa ceara in casatorie pe cineva :))
gluma gluma, dar e putin cam aiurea. adica de fiecare data cand a fost vorba de ceva care se preconiza a fi serios, m-am dat inapoi. asemenea frici nu le am cand e vorba de un tip pe care nu-l cunosc si pe care nu-l voi mai vedea niciodata. and no, I'm not a whore, dar pur si simplu imi place ideea de a nu conta pentru cineva, ca acea persoana sa nu conteze pentru mine.
poate asta vine de la faptul ca am tinut prea mult la el, ca am vrut sa fiu perfecta pentru el si ca a iesit ca naiba, se poate, dar chiar asa sa nu fiu in stare sa am o relatie cu cineva? si ar fi toate bune si frumoase daca in unele nopti nu as vrea sa am un tip care tine la mine enorm, la care tin enorm si sa ne fie bine impreuna...impreuna insa as vrea sa insemne eu si el, nu noi. nu mergEM si merg, nu facEM, ci fac, nu vrem, ci vreau. eu cu spatiul meu, el cu al lui. is that to much to ask for?