fear of relationships

vorbeam cu fetele zilele trecute despre relatii. suntem 4 persoane, 4 firi diferite cu 4 tipuri de dorinte. una din noi vrea romantism, sentimente profunde, filozofie, iubire in cantitati incredibile, alta o alta relatie serioasa, dar a trecut deja printr-una lunga ca naiba, oricum stie mai multe decat noi, dorinta de dragoste sufocanta nu s-a aratat asa de mult la ce-a de-a treia si mai sunt eu. eu care acum zic ca nu-mi doresc o relatie, ca am nevoie de spatiul si de timpul meu mai mutl ca orice, ca nu vreau sa fiu nevoita sa dau explicatii unui anume tip despre ce fac, unde si cu cine ma duc. nu vreau sa ma simt prost fata de un anumit baiat, sa trebuiasca sa ma port asa cum trebuie. si mi-am dat seama ca mi-e pur si simplu frica de o relatie, de angajamente. doamne, parca as fi un tip d-ala de 35 de ani care nu e in stare sa ceara in casatorie pe cineva :))
gluma gluma, dar e putin cam aiurea. adica de fiecare data cand a fost vorba de ceva care se preconiza a fi serios, m-am dat inapoi. asemenea frici nu le am cand e vorba de un tip pe care nu-l cunosc si pe care nu-l voi mai vedea niciodata. and no, I'm not a whore, dar pur si simplu imi place ideea de a nu conta pentru cineva, ca acea persoana sa nu conteze pentru mine.
poate asta vine de la faptul ca am tinut prea mult la el, ca am vrut sa fiu perfecta pentru el si ca a iesit ca naiba, se poate, dar chiar asa sa nu fiu in stare sa am o relatie cu cineva? si ar fi toate bune si frumoase daca in unele nopti nu as vrea sa am un tip care tine la mine enorm, la care tin enorm si sa ne fie bine impreuna...impreuna insa as vrea sa insemne eu si el, nu noi. nu mergEM si merg, nu facEM, ci fac, nu vrem, ci vreau. eu cu spatiul meu, el cu al lui. is that to much to ask for?

forever young

forver young, nu e vorba de melodia de la alphaville ci de un mic joc, cu un fel de top 3 momente ale vietii fiecaruia. e foarte greu sa faci chiar un top, dar dupa putina strofocare am ales 3, nu neaparat intr-o anumita ordine, sa zicem ca toate sunt pe locul 1 :)

a) concertul depeche mode de la bucuresti, 23 iunie 2006. sa simti cu mii de suflete vibreaza in acelasi timp cu al tau, sa auzi zeci de mii de voci fredonand melodii pe care tu le fredonasei doar singur in camera pana atunci, sa fii la o distanta terifiant de mica de cel care ti-a marcat adolescenta, oh doamne, e mai mult decat un copil de 15 ani poate duce. ei bine, am reusit, fara sa lesin, fara sa plang, fara sa ma crizez. minunat, absolut minunat. n-o sa uit in viata mea acele 2 ore, cele mai scurte doua ore din viata mea.

b) iarna, seara, universitate, zapada. eu mergeam chill pe strada si am trecut pe langa doi cersetori. vorbeau intre ei. si unul zice "cand o sa ajung la mare o sa ma pun in genunchi si o sa ma inchin". am zis ca nu-i adevarat, cred ca a fost replica ce m-a impresionat cel mai mult vreodata.

c) mi-e si frica sa scriu momentul asta. vama veche 2008, dimineata de 4 august, rasarit de soare. dupa o noapte nedormita, petrecuta dansand si facandu-ne de cap, separat ca de, trebuia sa se produca si ruptura, m-a luat de mana si m-a dus langa un foc de tabara. si am stat pur si simplu imbratisati si ne uitam la rasarit. in momentul ala putea sa-mi ceara orice, sa-mi zica orice. si a fost ultima data cand am avut vreun fel de conexiune. ultimul moment de apropiere. 4 ani s-au dus in 4 zile. poate asa trebuia...cine mai stie?