booky sunday - life of Pi

neata :*

m-am intors cu o carte pe care voiam s-o citesc de muuuuuuuuuuulta vreme (cam de cand a aparut filmul): Life of Pi, de Yann Martel. surpriza mare a fost ca deja o aveam in casa (a aparut odata la un ziar), dar era in romana. cum mi-am spus mereu ca daca pot, vreau sa citesc cartile "in original", am asteptat sa pot s-o iau de la biblioteca (@British).

data fiind toata isteria provocata de film, aveam asteptari maricele, desi povestea in sine nu ma impresiona cine stie ce: recunoasteti ca suna un pic ciudat: un copil si un tigru intr-o barca...cam meh, nu? dar NU a fost deloc asa. sa va zic de ce.

pe scurt: cartea il are in centru pe Piscine Molitor Patel, zis Pi, un copil indian, ai carui parinti se ocupa de gradina zoologica din oras. Prin urmare, a fost mereu inconjurat de animale, dar nu doar in sensul ala dragalas, ci mai ales pentru ca a fost invatat cat sunt de periculoase. Scena in care tatal sau ii arata exact cat de violenti sunt tigri e memorabila, din punctul meu de vedere. Revenind: Pi arata de mic un interes deosebit pentru religie sau mai bine zis pentru religii, pentru ca le incearca pe toate si ia putin din fiecare. Per total, este un copil dintr-o familie normala, pe alocuri putin mai matur decat cei de varsta lui, dar nimic iesit din comun. Pana cand familia sa este nevoita sa plece in Canada si, evident, sa ia cu ei animale din gradina zoologica. Vaporul cu care mergeau naufragiaza, iar micutul Pi se trezeste singur, pe o barca de salvare cu o zebra, o hiena, un urangutan si mult-temutul tigru. O mare parte din carte surprinde prima saptamana a lui Pi pe barca, moment in care sunt surprinse relatiile dintre animale (relatii firesti pradator-vanat, legaturi dintre animale care in mod normal nu intra in contact, etc), modul in care Pi se raporteaza la aceste animale (in special la urangutan) si, cel mai puternic, din punctul meu de vedere, modul in care el incearca sa supravietuiasca, in ciuda faptului ca asta inseamna blocarea tuturor sentimentelor pentru ce se intampla in jurul lui. Actiunea isi sporeste ritmul brusc, pentru ca micutul Pi a stat pe barca 227 de zile. Daca a scapat si cum, va las pe voi sa aflati. 

Ce mi-a placut: e o carte scris exceptional, in primul rand. In al doilea rand, eu n-am citit-o din perspectiva...psihologica (cum am aflat ca trebuie), ci pur si simplu am luat-o ca atare; totusi, au fost multe pasaje care mi-au dat de gandit (cum ar fi raportarea lui la religie, care mi se pare foarte misto) sau cum in ciuda celor mai cumplite conditii, exista totusi scapare, chiar daca ea nu e intotdeauna cea mai rapida. Au fost pasaje care descriau lucruri superbe, au fost pasaje de o violenta crunta (intre animale) si au fost pasaje in care mi-era o mila de Pi...ceva incredibil. Dar mi-a placut la nebunie ca mereu erau pasaje care ma impresionau. Si asta, pentru o carte de 350 de pagini, nu e chiar usor. 

Urmeaza sa vad si filmul cat de curand:D Voi ati citit cartea sau ati vazut filmul? 

PS: pe Goodreads i-am dat 5 stele :)