hello hello :*
cu mare intarziere, vreau sa va arat ce mi-am cumparat eu de la bookfest anul asta. Inainte sa incep sa va povestesc, vreau sa va zic ca mi s-a parut un targ ft reusit. A fost prima data cand am asistat si la alte evenimente in afara de lansari (un seminar despre PR-ul "de criza" in industria de carte si o discutie despre viitorul digital al manualelor scolare). Am stat cu totul vreo 4 ore in ziua aia, timp in care am avut timp berechet sa caut tot ce voiam (si imi permitea bugetul). Per total, o zi superba, cu multe carti bune (si reduse).
Sa incepem, de jos in sus:
Talentul de scriitor al Reginei Maria nu apare altcum decât firesc. Frumoasă, inteligentă, cu farmec şi temperament debordante, străbunica mea a adus literaturii române nu numai un avânt şi o încurajare părintească, dar şi condeiul unui nou scriitor regal. Toate cărţile ei sunt impetuoase, puternice, sensibile şi spontane, de la paginile de jurnal până la suavele poveşti pentru cei mici şi mari.
Publicat în 1833, „Eugénie Grandet" a fost primul roman cu adevărat bine vândut al lui Balzac. Povestea tinerei care moşteneşte zgârcenia tatălui său şi a legăturii sale amoroase eşuate cu vărul ei a devenit şi unul dintre cele mai aclamate de critică titluri ale carierei lui Balzac, intrând definitiv în canonul literaturii occidentale. Ca de obicei la Balzac, toate personajele sunt strălucit conturate, mai ales cei doi Grandet - tatăl şi fiica. Autorul a conceput marele său proiect, „Comedia Umană", chiar în timp ce scria „Eugénie Grandet", şi a inclus cartea în giganticul ansamblu, modificând numele câtorva dintre personaje la a doua ediţie.
La rândul său, „Femeia la treizeci de ani" reprezintă unul dintre cele mai realizate studii ale psihologiei feminine făcut vreodată. Contrar a ceea ce se crede de obicei - cartea e mai mult citată, prin titlu, decât citită -, romanul urmăreşte toate vârstele importante ale unei femei, de la adolescenţă până la bătrâneţe, „La treizeci de ani" fiind doar o secţiune din volum.
În romanul „Prima anchetă a lui Maigret", acţiunea se petrece în anul 1913, iar personajul principal lucrează la sediul poliţiei din Saint George, în subordinea lui Maxime Le Bret. Către miezul nopţii, un tânăr muzician dă năvală în birou şi anunţă că a văzut o femeie ţipând după ajutor, în dreptul unei clădiri din Rue Chaptal, şi apoi a auzit o împuşcătură. Ajuns la faţa locului, Maigret este întâmpinat de locatari (bune cunoştinţe de-ale lui Le Bret) şi asigurat cu un ton glumeţ că totul este în ordine şi că nu s-a întâmplat nimic. Maigret ignoră cuvintele lor şi porneşte să rezolve primul său caz.
În cel de-al doilea roman publicat în volumul editat de Adevărul Holding, „Maigret şi bătrâna doamnă", un caz mai puţin obişnuit îl duce pe Maigret în Normandia: o servitoare a murit otrăvită după ce a băut un pahar cu apă care ar fi trebuit să conţină un somnifer, destinat de fapt stăpânei sale. Cel puţin aşa declară aceasta din urmă, o bătrână şi fermecătoare doamnă, care apelează la comisar pentru descoperirea asasinului. Din averea de altădată, bătrânei doamne nu i-au mai rămas decât casa în care locuieşte şi câteva bijuterii fără valoare, replici ale colecţiei fabuloase pe care o poseda odinioară. De ce ar fi încercat cineva să o ucidă? E adevărat că doi dintre copiii săi, ispititoarea Arlette şi flegmaticul Theo, au vieţi private tulburi şi purtări care dau de gândit. Totuşi, bănuielile lui Maigret par să se îndrepte în altă parte
Ximen Nao, un ţăran înstărit din China, este ucis în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus pe nedrept la cazne, ţipetele lui indignate îl exasperează până şi pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria şi a îndrepta răul ce i s-a făcut, Ximen trebuie să parcurgă un şir de reîncarnări, potrivit învăţăturilor budiste: mai întâi măgar, apoi vită de povară, porc, câine şi maimuţă, vreme de zeci de ani, doar la urmă având şansa de a renaşte ca om. Trăind sub felurite înfăţişări alături de familia lui, Ximen este cronicarul unei jumătăţi de secol din viaţa ţinutului său natal. Avatarurile lui Ximen însoţesc metamorfoze istorice ample, tragice, dar şi comice în acelaşi timp, iar dure-rile şi bucuriile omeneşti la care este martor alcătuiesc o epopee sublim umană.
Actiunea din roman se desfasoara dupa patru ani de la intimplarile din In cautarea oii fantastice. In urma unui vis obsesiv, eroul fara nume al lui Murakami se hotaraste sa se reintoarca in Sapporo, in speranta de a descoperi un indiciu care sa-l ajute sa o gaseasca pe Kiki, iubita lui disparuta fara urma. Acesta este inceputul unui dans hipnotic care ii poarta pasii din Sapporo in Tokyo si Hawaii, intr-o inlantuire de evenimente petrecute la granita fragila dintre real si fantastic. Amestec de tragic si umor fin, cartea vorbeste, in esenta, despre fragilitatea vietii, nevoia de comunicare si de caldura umana.
Stevens, majordom de moda veche, indragostit in tacere de frumoasa si inteligenta menajera din castelul lordului Darlington, se identifica intr-atit cu functia sa, incit trece senin pe linga dramaticele evenimente din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Nimic nu-l perturba de la indatoririle sale de „majordom absolut“ – nici chiar pierderea singurei fiinte iubite – si abia spre sfirsitul vietii intelege ca lumea s-a schimbat profund si ca el nu este decit „o ramasita a trecutului“.
7. Tender is the night - F. Scott Fitzgerald - Penguin (e tradusa si la Polirom).
Publicat in 1934, in America, romanul a fost una dintre cele mai discutate carti ale anului. Blindetea noptii este povestea tragica a unei tinere actrite, Rosemarie Hoyt, si a cuplului american Dick si Nicole Diver. Stralucit psihiatru, Dick devine nu doar sotul, ci si doctorul lui Nicole, a carei sanatate il impinge catre un mod de viata care nu ii este propriu si care-l acapareaza, cu o putere tot mai mare, determinindu-i declinul profesional si moral. „Cea mai autobiografica” opera a lui Fitzgerald, romanul prezinta, pe de alta parte, un studiu minutios al conceptului romantic de personaj liric.
Acum citesc "Dans, dans, dans", careia urmeaza sa-i fac si recenzia cat de curand.
Voi ce bunatati v-ati mai luat in ultima vreme?
