happiness on a budget

buna dimi :*

vorbeam acum cateva postari despre cadouri mai scumpe sau mai...simbolice. spuneam atunci ca nu mi se pare asa de important sa iei ceva scump, cat mai degraba ceva semnificativ sau daca tot e sa dai mai multi bani, macar sa fie ceva ce persoana in cauza chiar isi doreste mult.

la fel cred ca se intampla si cand ne luam noua ceva. evident ca mi-ar placea sa am genti de 6 milioane si cizme de 13, normal ca pentru mine, the ultimate outfit este de la dior si clar, daca as avea, as cheltui o groaza de bani pe mine insami. faptul ca nu am inca acesti bani nu ma demoralizeaza chiar tot timpul. din fericire sunt fata si stiti si voi ca rareori cumparam ce avem nevoie. de cele mai multe ori ajungem sa achizitionam chestii complet inutile, dar super frumoase. si asta numesc eu placerile low budget.

pe mine una ma bucura extrem de mult micile cumparaturi, pe care dam cat o bere, jumatate de pachet de tigari (pentru cine fumeaza) si putin mai mult decat o ciocolata. acele mici placeri se numesc, in cazul meu, carti (da, cartile alea de 10 lei) sau accesorii. nu am accesorii "statement", coliere lanvin sau alte alea, pentru ca in urechile mele sau la maini se vor vedea de cele mai multe ori chestii vesele si colorate, deloc elegante. dar eu le ador. cam ca bratarile astea, pe care le-am luat ieri de la The Big Shop , cu 8 lei.

P.S: tot la The Big Shop au fake OPIs :)) 4 lei b-) sticlutele arata EXACT la fel, sunt puse in vitrina cat sa par a o mie de nuante si de afara chiar zici ca-s the real deal. nu am luat (ca eu tot visez la "I have a herring problem"), deci nu va pot spune cum sunt calitativ :D

grammar nazi

hello hello

vreau sa imi cer scuze pentru ca sunt cel mai mare grammar nazi din lume. va incurajez sa aruncati cu pietre, sa ma legati cu sfori si alte alea DACA nu sunteti de acord cu mine.

dar sincer va spun, nu mai suport sa aud cuvinte oribile ca "obvios" sau expresii ca "face sens" care nu sunt spuse la misto. si daca ne omoara engleza cu influentele ei, la romana ce scuza mai avem? limba care-o vorbim de mici? nu ar trebui sa aibE ceva mai multa corectitudine? nu erEa asta o cerinta elementra in educatia oricarui om? sa stie sa-si vorbeasca limba?

nu vreau sa facem aici un "ma-ta are cratima" de bloggeri, pentru ca suntem niste ladies, noi vorbim mult mai frumos, dar haideti macar sa nu fim calme: sa ne zvacneasca vena de la tampla, sa simtim ca un scurtcircuit in stomac si sa ne vina sa omoram pe cineva atunci cand auzim greseli de gramatica. sa nu facem nimic nesabuit, dar sa corectam pana la epuizare, sa enervam lumea, sa ne luam priviri pline de ura si vorbe pe la spate, dar poate, candva, cineva o sa ne ia in seama intentiile.

eu una m-am saturat de limba pocita, tradusa din engleza ("l-am introdus pe andrei lui mihai" imi provoaca ameteli ) sau folosita complet alandala. ce ziceti?