the way they make us feel

in ultima vreme mi-a fost dat sa aud din ce in ce mai des de legaturi complet fanteziste, de vise care nu se vor indeplini nicicand. din ce in ce mai des discutiile cu prietenele mele ajung inevitabil la prietenele lor, ale tipilor care in anumite clipe isi uita statutul si te fac pe tine sa crezi ca it's all about you. si problema e ca niciodata nu e all about you, pentru ca mereu intervine fata care ii doarme in pat in timp ce el iti povesteste tie despre iubire, fata care e mereu in clubul de langa cel in care el se da la tine, fata de la care se intoarce atunci cand pe tine te suna. si asta niciodata nu se numeste inselat. ei au in continuare o relatie, bineinteles, niciodata nu merge, lucrurile mereu incep sa scartaie intre ei, defectele ei iti sunt aduse tie la cunostinta. intreabarea mea e ce ne intereseaza pe noi de ea? sau mai degraba, daca tot e atat de ingrozitoare relatia respectiva, de ce o mai continua? ce rost are sa fii intr-o relatie care nu te face fericit? raspunsul lor? "nu e atat de simplu". poate au dreptate, nu am de unde sa stiu, dar atunci macar sa fie suficient de demni incat sa nu se implice si in altceva. recunosc, nici eu nu cred neaparat in iubiri eterne la varsta noastra, dar condamn ipocrizia si lasitatea de care dau dovada oamenii de genul asta. si uneori ma gandesc si la ele. la prietenele care le dorm in pat in timp ce ei iti povestesc despre iubire, la cea din club, la cea care ramane la ea acasa, gandindu-se poate la el, in timp ce el te suna pe tine in miez de noapte. si partea cea mai nedreapta si poate uneori stupida e ca ne iluzionam. sunt momente cand chiar credem ca totul o sa fie bine, ca nu mai tine la prietena lui, dar absolut mereu se intoarce la ea. si tot ce ne ramane de facut e sa nu ne mai implicam, sa cautam si noi relatii pasagere, fara sentimente. si atunci suntem ice queens. why?
ps: imi pare rau pentru baietii care se simt jigniti de ce am scris, and pls, prove me wrong.

choose your path!

august, aproape toti am scapat de tot ce inseamna examene pentru urmatoarele 6 luni, aproape toti am zis "asta vrem sa facem" si aproape toti am facut primul pas in acest sens. ieri insa am asistat la un pas poate mai important, la pasii unora care deja si-au ales cariera, care deja stiu exact ce vor sa faca cu viata lor. am fost aseara la teatru, la piesele facultatii de teatru unde este o prietena de-a mea. mi s-a parut fascinant cum la 20 ani, poate putin mai mult, deja unii incep sa faca ce isi doresc mai mult. unii au fost mai buni ca altii, dar toti faceau asta pentru ca asta le e menirea, asta trebuie sa faca, asta vor sa faca. si pentru prima data, de 18 ani de cand ne stim, n-am mai vazut-o pe ea, pe prietena mea cu care faceam tampenii cand eram mici, ci pe diva care vrea sa ajunga la hollywood, care il enerveaza pe wally si care vrea coca cola. si toate astea la 20 de ani. si dupa, la juma de ora, la aplauze, era din nou ea, prietena mea. cat de genial e sa te transformi asa? mie mi se pare foarte! si tot ce pot sa sper e ca si eu voi reusi cat mai repede sa ma implic in chestii importante, sa fac ce imi place, ce trebuie, ce vreau.
and the crowd went crazy! felicitarile mele!