pretentii

din cand in cand imi trece prin cap ca sunt complet nerecunoascatoare. ma plang ca ma plictisesc (vasrator si eu, ce sa fac), ca vreau sa ies, sa cunosc mai multi oameni, sa tin pasager la diversi neimportanti si sa imi pese cu adevarat doar de unul. dar sunt altii care nici macar ce am eu nu au. nu au acel tip la care sa se gandeasca non stop, nu au nici prietenii pe care ii am eu, nu au activitatile si pasiunile mele; poate ei se plictisesc si mai rau decat mine. si atunci imi vine sa fiu recunoscatoare pentru tot, dar imi dau seama ca bai frate, am pretentii prea mari. mereu imi imaginez o situatie absolut perfecta si realitatea ma dezamageste un pic prea des. n-ar fi mult mai usor sa nu ma mai gandesc atat? sa las lucrurile sa curga? ba da, normal, dar cine poate face asta?:)) vreau ca toti oamenii pe care ii cunosc si de care ma atasez sa fie buni, mai buni ca mine, sa fie super smecher si nu le dau asa de multe sanse celorlalti. si n-ar fi mult mai usor daca nu i-as mai analiza atat?
daca as cobori putin stacheta...
ps:I love my mom :)

fericire

de cateva luni tot delcar sus si tare "doamne cat sunt de fericita". da, imi zic chiar si mie insami "bai, esti fericita!" si o cred, chiar o cred. motivele mele? sa le enumar:

1 (si cel mai important cred) am scapat de obsesia pentru el, mi-am dat seama ca se poate si fara el, am invatat sa-l iubesc fara sa-l mai vreau, sa ma gandesc la el fara sa mai sufar, sa imi fie dor de el fara sa vreau sa il vad

2. mi-am dat seama ce vreau sa fac cand o sa fiu mare :)) da frate, vreau sa fiu organizator de evenimente, so what? si poate o sa fac botezuri de tigani din cucuietii din deal la inceput, dar ce o sa mai ziceti cand o sa il am pe speed dial pe chris martin si o sa organizez cele mai misto concerte din tara? am realizat ca poate visele nu sunt asa de imposibile. de ce nu as avea dreptul sa visez la ceva asa de nebunesc? poate n-o sa se indeplineasca, dar e clar ca atata timp cat nu imi doresc chiar nu e nicio sansa

3. vin depeche mode iar in romania. o sa fiu inca o data la 10 metri de idolii mei. arrrghhh ,mor de nerabdare sa simt iar peste 40 de mii de suflete vibrand alaturi de al meu, sa-l simt pe al meu zburand si sa ma intreb iar "ce naiba au de ma fac sa ma simt asa?!"

4. m-am apropiat de niste oameni minunati, ii simt aproape de mine acum, e superb

5. ma inteleg bine cu mama

6. (asta n-o sa sune prea bine) mi-am dat seama ca atata timp cat ai macar o persoana care iti zice cat de fain esti, e totul perfect. mi-am dat seama ca unii poate chiar se uita cu oarecare respect si dragoste la mine. maybe I DO diserve it!

7 vara asta mi-am facut niste amintiri to last for a life time, sentimente care vibreaza si stari pe care nu le voi putea uita nici daca as vrea

si ar mai fi, dar odata cu sentimentul asta am realizat ca nu mai am ce sa scriu. in 95% din scrierile mele era ceva negativ (si in asta dealtfel) asa ca eu pot scrie doar cand sunt foarte trista? asa se pare. dar acum nu sunt. sunt doar....nu stiu ce urmeaza, sunt nerabdatoare si mi-e frica, sunt curioasa cum o sa fiu peste 10 ani, dar in acelasi timp vreau ca totul sa se miste cat se poate de incet. vreau sa ma duc in viitor pentru 2 minute si dupa sa ma intorc, sa-mi traiesc viata normal. eh, prea mult heroes! si singura problema e ca faptul ca nu mai scriu nimic ma face sa ma gandesc ca bai, nu-s in stare. si daca nu sunt, ce? o sa revina si zilele mele de "glorie" (literara), cu pretul unei inimi frante sau nu, om vedea

pups!