personalitate multipla

doamne, de cate ori nu am auzit "crezi ca stii pe cineva, dar dupa afli ca nu il cunosti deloc"?! infinit chiar. ma feresc sa cred vorbele de genul asta. intra in categoria "barbatii sunt proci si femeile curve". nu, eu am alta problema. citeam acum blogul unui tip cu care nu am mai vorbit de mult timp. ale carui sentimente nu le mai stiu. cu care nu mai gandesc la fel. obisnuiam acum ceva vreme sa zic ca il stiu. ca stiu ce simte, ce gandeste. vorbeam ore in sir, zi de zi. dar erau asa de dese momentele cand il vedeam si imi dadeam seama ca nu stiu nimic despre el, ca mi-am facut o imagine complet eronata in cele 2-3, 7 luni de discutii. ziceam "dude, nu se poate, sunt toanta, nu e deloc cum speram eu sa fie". si a trecut timpul si am dat uitarii multe lucruri. au ramas doar anumite momente, discutii si sentimentul unei prietenii foarte frumoase. si citindu-i blogul in seara asta mi-am dat din nou seama ca nu il stiu. doamne, ce de laturi poate avea un om. in scris pare cel mai calm si profund om de pe pamant. cand insa vorbeam face 2 face cu el, mi se arata si cealalta latura, mai...pacatoasa. cand ajungeam sa cred ca asta predomina, boom, imi zicea ceva ce ma lasa masca, asa un fel de insight al sufletului lui. da, oamenii au mai multe laturi, dar de ce asa de contrastante? de ce se bat cap in cap? ma intreb daca si eu sunt la fel. probabil, dar eu am tendinta sa ma port intr-un fel in functie de persoana, niciodata diferit cu aceeasi. citeam niste randuri scrise de el acum 2 saptamani. doamne, stiam exact la cine se refera, cum se simtea cand le scria. si totusi nu stiu nimic despre el. de ce naiba suntem asa de ciudati?? vreau sa pot zice "da, te cunosc", nu "da, ma cunosc", am renuntat deja la asta. sunt confuza. de ce e asa?