autenticitate

in ultima vreme m-am gandit foarte serios ca nu suntem unici, ca nu fiecare om e special, ca nu suntem singurii "noi". in before sunrise se zice ca suntem franturi de suflete. in "scrisoare catre fat frumos" se zice ca mii de oameni fac acelasi lucru in acelasi timp. si stiu ca asa e. adica acum sigur cineva face exact ce fac si eu, bea cola, scrie un blog, asculta "cartita". cineva tot trebuie sa faca unul din aceste lucruri. DAR nu simtim la fel, asa cum un prieten mi-a zis ieri. da, se aseamana pana si sentimentele, dar sunt chiar aceleasi? adica iubim toti, uram toti, plangem toti, radem, ne enervam, ne frustram, dar in aceeasi masura? cu aceeasi intensitate? si daca da? ce se intampla daca noi chiar nu mai avem nicio urma de original in noi? partea mai proasta e ca niciodata nu reusim sa facem ce nimeni nu a mai facut. ce putem face? sa inventam cine stie ce chestie? poate nu suntem asa de destepti. sa inventam un cod numai de noi stiut? de unde stim ca cineva nu s-a mai gandit la el? mi-ar placea sa traim intr-o lume in care tot ce facem e o premiera, in care daca cineva merge sa fim toti "wow, merge, cat de tare" daca cineva se arunca si zboara sa nu mai fi facut nimeni asta inaintea lui. sa fie ceva special. asa ne adunam toti in aceleasi locuri, la aceleasi ore, cu acelasi fel de prieteni, vorbim despre aceleasi lucruri. dar sper totusi ca nu simtim la fel. sper ca nimeni nu va zice "te iubesc" asa cum fac eu, ca nimeni nu va plange pe anumite melodii asa cum plang eu.vreau sa sper ca nu pe toata lumea impresioneaza aceleasi lucruri ca pe mine. acum insa nu stiu, sper, dar nu stiu ce sa cred...partea plina sau cea goala?