book review: eleanor & park

salutare :*

ca sa nu fiti super mega deprimati de luni, o sa va povestesc despre una din cele mai frumoase carti citite de mine anul asta: eleanor & park de rainbow rowell.

absolut tot internetul vuieste de mult datorita cartii asteia (autoarea a mai scos inca o carte, daca nu chiar 2) asa ca TREBUIA s-o citesc. si m-am gandit ca e si o metoda numai buna sa-mi inaugurez jucaria.

long story short: eleanor e o fata ciudatica, nu doar din cauza aspectului fizic, ci si a gusturilor si comportamentului. pentru ca s-a mutat cu familia (disfunctionala) intr-un oras nou, trebuie sa treaca prin tot cosmarul unei noi scoli (care in america pare sa fie iadul pe pamant), cosmar ce incepe cu drumul spre scoala, mai exact cu autobuzul scolii. singurul care nu o respinge chiar pe fata este park, un baiat super la locul lui. usor usor, cei doi ajung sa vorbeasca si, dintr-una in alta, se ajunge la o relatie absolut minunata, foarte pura, foarte sincera, foarte awwwwwwwwwwww. cum ei devin un cuplu pe la inceputul cartii, va las pe voi sa vedeti care e plotul care conduce tot volumul :-)

ce mi-a placut mie: dupa cum am mai zis, e o poveste de dragoste super romantica si cute. nimic vulgar, nimic pasional, nimic ....over the top. sunt o groaza de gesturi marunte, de atingeri timide si de emotii. am adorat faptul ca nu e genul de carte "tocilara se indragoseste de baiatul cool care pana la final isi da seama ca de fapt o iubeste si el si devine good guy". nu, sunt impreuna de la inceput si cartea prezinta relatia lor. mai ales ca asa tot timpul m-am intrebat "si care o sa fie problema???? deja isi au happy-ending-ul!!!!". park e un baiat absolut minunat si nesiguranta lui eleanor imi aduce putin aminte de mine in liceu. eheeee, mult a trecut de-atunci :))

I-am dat cu usurinta 5/5 pe goodreads si v-o recomand din tot sufletul.

voi ati citit-o?

book review: ramasitele zilei

neata :*

azi o va povestesc despre o carte frumoasa frumoasa, pe care am citit-o in weekend: ramasitele zilei, de kazuo ishiguro (aparuta la polirom). eu am mai citit de el "never let me go", care e magistrala, asa ca aveam asteptari foarte mari de la cartea asta. din fericire, a fost exact cum speram sa fie. 

long story short: stevens este un majordom al vremurilor de demult, in anglia de dinainte de razboi, cand lorzii nu erau personaje din povesti si acea eleganta englezeasca se putea inalni in marile conace din regat. dupa ce isi petrece o buna perioada din viata in slujba lordului darlington, peste stevens vine istoria si, astfel, totul se schimba: casele nobile englezesti dispar, proprietatile lor fiind vandute in favoarea celor cu "bani noi" (in cazul asta, unui american). cartea urmareste povestea sa si incercarile de a se adapta la noile vremuri. 

ce mi-a placut: este o carte asa de....linistita si linistitoare. spre deosebire de "never let me go", care e teribil de puternica prin actiune si sentimente super intense, "ramasitele zilei" este o carte in care nu actiunea conteaza, ci modul in care este descrisa situatia lui stevens. nu este o carte alerta, ci una de citit sub patura, cu o ciocolata calda alaturi. mi-a placut foarte mult modul in care este narata viata lui, imbinand povestirea cu o calatorie pe care el o face, pentru a se revedea cu o fosta angajata. mi-a placut la nebunie cum sub toata acea seriozitate si dorinta de perfectiune se ascundea placerea pentru romane de dragoste. si mi-a placut in mod special atitudinea pe care stevens o are fata de lordul darlington: o loialitate iesita din comun. 

va marturisesc ca nu am vazut filmul (trailerul e mai jos), dar pe tot parcursul cartii am avut scene din Downton Abbey. Daca va place serialul, cartea asta o sa va incante la fel de mult. Daca nu va uitati la serial, vi-l recomand cu toata caldura: e cu adevarat aparte. 

I-am dat pe goodreads 5 stele din 5 :-)

book review: the fault in our stars

buna :|

tocmai am terminat de citit the fault in our stars. acum 5 minute :| shit :|

ok, ma calmez, e doar o carte, e fictiune, am citit carti si mai dureroase. pentru putinii dintre voi care inca n-au citit-o, the fault in our stars (aparuta la noi la editura Trei) e o carte a naibii de trista, dar absolut geniala. Ge-ni-a-la!

long story short: Hazel e o adolescenta care sufera de cancer in stare avansata. La un grup din acela de sustinere il cunoaste pe Gus, care se luptase si el cu cancerul (avea un picior amputat, dar macar totul era ok in rest). Initial pare genul de poveste "boy meets girl, they fall in love, the end". Nu e asa. Pe langa faptul ca sunt uniti de boala, mai sunt uniti si de o carte care s-a terminat brusc. Pentru ca Hazel voia neaparat sa stie anumite lucruri din carte, cei doi merg in Amsterdam, in cautarea scriitorului, om care se dovedeste nu asa de misto cum sperase Hazel. Ce se intampla in Amsterdam, cum ii schimba pe cei doi povestea de acolo si cum poate evolua povestea de dragoste intre doi copii bolnavi, trebuie neaparat sa vedeti voi.

my opinion: holy shit :| desi e "boy meets girl", toata ideea ca orice fel de atasament o sa duca la suferinta, pe mine m-a terminat. Pe tot parcursul cartii se pune problema ca la un moment dat vor muri si celalalt va suferi super mult. Mi s-a parut cumplit de trista faza asta. Mi-a placut foarte mult cum nu sunt urmariti doar ei, ci si alte personaje, fiecare cu viata lui. In schimb, dupa primele 30-40 de pagini mi-am zis mie "Nu, nu se poate intampla ce cred eu ca o sa se intample. NU!". dar s-a intamplat fix asta. FIX! Desi urasc sa fie un final previzibil, aici nu m-a deranjat atat faptul ca am stiut, ci faptul ca s-a intamplat. Are vreun sens ce zic?

Anyways, i-am dat pe Goodreads clar 5/5.

Nu va intreb daca ati citit-o, ca stiu ca da, ci cat de mult ati plans la cartea asta :))

book review: 1984

salut :*

azi o sa va prezint o carte pe care am citit-o mult prea tarziu, asa ca in secunda in care terminati de citit recenzia, puneti mana pe carte: 1984, de George Orwell. ( se gaseste in romana la Polirom). Am fost batuta la cap constant s-o citesc (da, Irina, despre tine e vorba), dar a meritat.

long story short: intr-un viitor distopic (viitor pentru momentul cand a fost scrisa, ca 1984 deja a trecut:D), lumea este impartita in 3 mari puteri: Oceania, Eurasia si Estasia. In Oceania, Partidul controleaza intreaga populatie: control la propriu, prin niste tele-ecrane instalate in fiecare casa, sunt limitate cartile, proviziile, sunt impuse exercitii fizice si, cel mai crunt, este reglementata limba. E vorba despre Newspeak (sau Nouavorba), un grai care elimina complet acei termeni care nu-s doriti de partid si Fratele cel Mare caci, daca ceva nu poate fi numit, nu poate fi nici gandit (zic ei). Personajul principal este Smith Winston, care inca mai are amintiri de pe vremea cand partidul nu controla tot si ganduri ca situatia ar putea fi schimbata. Daca reuseste el sa se ridice impotriva sistemului si sa-l invinga, va trebui sa aflati singuri.

my opinion: holy shit! ho-ly shit!!!!! mi-a placut extreeeeem de mult, o data ca volum distopic in sine, si a doua oara ca volum distopic intr-un an care deja a trecut. E foarte ciudat sa recunosti lucruri care deja s-au intamplat intr-o oarecare masura, sa vezi ca din ambitiile unor oameni se pot naste astfel de situatii de cosmar si sa vezi cum reactioneaza un om normal. Personajul principal e un tip foarte misto, foarte destept, care prezinta foarte bine situatia. Mi-a placut foarte mult o parte (o sa incerc sa nu fiu spoilerita), in care el vorbeste cu un alt tip si celalalt practic ii citeste gandurile de la primul la ultimul. E freaky rau de tot.

Am vazut ca exista si filme, dar nu le-am vazut. Va las un trailer aici. 

Voi ati citit-o?

Trebuie neaparat sa cititi cartea asta! Pe Goodreads i-am dat, evident, 5 stele din 5.

book review: eat, pray, love

hello hello :*

va anuntam aici ca luna trecuta am primit o tona de carti, printre care si Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert. (a fost tradusa la editura Humanitas) Am vazut filmul acum ceva vreme si mi s-a parut un film de duminica perfect: nu te face sa gandesti prea mult, are peisaje si replici frumoase, e super relaxant.

Desi de obicei nu citesc cartea dupa ce am vazut filmul, am zis sa incerc. Cateva zile mai incolo am ajuns la concluzia asta:

Long story short: Liz e o scriitoare a carei viata pare ca nu se indreapta nicaieri: e proaspat divortata, relatia ei de dupa casatorie, cu David, nu e nici ea prea buna, ajunge sa fie complet nefericita. In urma unei vizite in Bali, se hotaraste sa isi ia un an liber, in care sa calatoreasca in 3 destinatii: Italia, India si inapoi in Bali. Prima parte, cea in care ajunge la Roma, surprinde lunile de placere, de decadenta, de mancare buna, conversatii frumoase, mici placeri. In a doua, in care sta in India, la un templu, incearca sa se regaseasca, intra in contact cu/...her inner self (suna aiurea "eul interior", nu credeti?), mediteaza foarte multe si, evident, se roaga. In ultima parte (cea mai tare, dupa parerea mea), combina placerile cu regasirea si ajunge sa isi faca prieteni si sa intalneasca din nou iubirea. Ideea e ca fiecare dintre noi trebuie sa ajunga la un echilibru intre placerile fizice si cele spirituale, ceea ce mi se pare foarte corect.

My opinion: tema cartii imi place foarte mult, dar stam mai prost cu executia :)) problema foarte mare pe care o am e dusul la extrem: se duce in Italia, se ingrasa 10 kg de la atata mancare (care, apropo, e bull shit, am stat si eu in Italia 4 luni si am slabit chiar :)) mananci mult la inceput dar dupa....) apoi hop in India la meditatie, yoga si tacere si dupa brusc gaseste echilibrul. Mi se pare cam trasa de par faza, sincera sa fiu. In al doilea rand, pe ea imi venea s-o iau la palme si pumni. Vorba unei tipe, cum naiba sa te vaicaresti atata cand toate calatoriile astea sunt platite de editura ta?! CUM?! E super smiorcaita tipa, se vaita intr-una si e pur si simplu enervanta. Julia Roberts e muuuuult mai OK in film. (trailerul aici)

I-am dat pe Goodreads 2 stele din 5 :-)

Voua ce v-a placut mai mult: cartea sau filmul?

book review: Jurnalul Annei Frank

neata :*

desi am cam disparut o vreme, nu am lasat-o mai moale cu cititul, asa ca am deja sa va povestesc despre 2 carti. astazi o sa va prezint Jurnalul Annei Frank, o carte absolut superba. Eu o luasem in mare parte ca un turist informat ce vreau sa fiu (o sa ajung la casa Annei Frank in septembrie), dar am gasit o poveste scrisa foarte bine, mai ales luand in considerare ca ii apartine unei fete de 13 ani.

long story short: In timpul Holocaustului, in Amsterdam locuieste Anne Frank, impreuna cu familia ei. Deoarece optiunile erau lagar sau ascunzatoare, cei 4 decid sa se ascunda intr-o Anexa, camarute in care vor locui timp de 2 ani. Pentru ca este un jurnal, nu poate fi vorba de o actiune propriu-zisa, de un "plot", dar modul in care Anne se prezinta atat pe sine, cat si pe cei din jurul ei, e demn de roman. Pe langa cei 4, in Anexa mai vin o familie (de al carei baiat Anne se indragosteste intr-un final) si un dentist enervant :)) Pe parcursul cartii, ea descrie greutatile prin care trec niste oameni in ascunzatoare, probleme cu mancarea, igiena, frica de a nu fi descoperiti. Dar si mai faina de atat e prezentarea celor din Anexa, precum si a relatiilor care se stabilesc. Desi e pe alocuri cinica (e complet distantata de mama ei) si se vrea un pic prea matura, date fiind conditiile de viata, Anne e o fata cu capul pe umeri care, spre deosebire de restul din Anexa, nu-si pierde speranta unei vieti frumoase, pline de lux si oameni geniali dupa ce trece razboiul.

Ce mi-a placut mie: in primul rand faptul ca, daca n-ar fi datele, nu te-ai prinde neaparat ca e un jurnal. Parca e scris special cu scopul de a fi citit de milioane de oameni. In al doilea rand, dupa cum am mai zis, personajele sunt foarte nostim descrise si, desi situatia le era crunta, mereu sunt pasaje in care razi. As fi vrut foarte mult ca jurnalul sa nu se incheie asa de brusc, sa fi avut cum sa scrie si despre momentul in care au fost prinsi si dusi in lagar, dar stiu ca asta era oarecum imposibil :)) (ce nu inteleg e cum naiba a reusit taica-su sa faca rost de jurnal sau sa-l pastreze :-?)

Puteti vedea aici trailerul filmului :-)

Pe Goodreads i-am dat 4 stele din 5 :D

book review: o pasare pe sarma

În momentul în care un roman “studențesc” iți pică în mână, nu-l poți refuza. Iei cartea, te așezi liniștit pe pat știind că urmează să fii purtat în anii facultății tale. Așa cum “Cișmigiu &Comp” sau “Elevul Dima dintr-a șaptea” ne duc din nou în timpul liceului, așa o face și "O pasărepe sârmă" cu mențiunea că amintirile ni se opresc în perioada studenției. Și dacă cititorul a făcut facultatea în București va fi atras ca un magnet de romanul Ioanei Nicolaie, fără îndoială. 

De data asta, călătoria se petrece în anii imediat următori revoluției, având-o ca ghid pe Sabina, o fată care, venită la București, la facultate, se confruntă cu probleme tipice: unde să stea, cu cine să se imprietenească de unde să faca rost de bani în plus pentru răsfățuri de student. Primul ei an de facultate decurge normal, cu petreceri, cursuri și o trecere firească la viața “de capitală". Lucrurile încep să se schimbe însă când îl întâlnește pe Eman, băiatul care pretinde că fusese educat la Paris, la curent cu tot ce înseamnă viața modernă, care pare să nu-și mai găseasca locul în București. Cum ar fi putut, când telefonul mobil, atât de folosit acolo, zace uitat în camera sa micuță cu microscop, căci niciunul din prietenii lui nu are așa ceva? Revenind, Eman, introdus în poveste ca un erou salvator, este alături de Sabina în primii ei pași în viața "de om mare": prima slujbă cu normă întreagă, primul proiect radiofonic, prima "afacere" și prima relație furtunoasă. Deși să fii vânzătoare la un fast food este departe de serviciul perfect și chiar dacă nu este tocmai în regulă să vinzi croissante și suc în cămin, Sabina trece prin toate astea cu o ușurință pe care doar la 20 de ani poți s-o ai. 

"O pasăre pe sârmă" nu impresionează prin acțiunea sa, nu are o intrigă spectaculoasă și, sincer, nici nu știu în ce măsură Sabina ar putea fi considerată o studentă "tipică", dar sunt pasaje scrise în așa manieră încât mă durea pe mine spatele când ea stătea în picioare opt ore sau puteam să simt foarte bine "blocurile care miroseau a tocăniță". E un roman în care Orașul este atât de viu, atât de bine conturat, încât ești transporat, pagină cu pagină, în Bucureștiul anilor '90, în Cișmigiu, în căminele de la Fundeni și în sala 408 a Facultății de Litere. Și, ca să nu picăm complet în nostalgie, este un roman actual: deși acum telefoanele mobile sunt parcă vechi de un secol și afacerile în camine par scoase dintr-un film de Mungiu, și studentul de azi se confruntă cu aceeași dorință de mai mult și mai bine.

Așadar, vă recomand cu caldură să o urmați pe Ioana Nicolaie și pe a ei Sabina în perioada facultății, fie că vă e doar de acele vremuri, fie că pur și simplu vreți să vedeți cum erau studenții acum 20 de ani. 

book review: white chalk

hello hello :*

just today, I will be writing my review in English, as it is part of the blog tour organized here. It's the first time I've taken part in such a tour so, naturally, I was really excited to read Pavarti Tyler's "White Chalk".

Before we begin, if you want to read the Romanian version of this review, let me know :*

I've read it quite fast, although the plot and the characters make it a very emotional book.

Long story short: Chelle is a 13 year old trying to make sense of life as she's growing up. This is definitely not your typical high school book, although the first couple of pages, where girl meets cool boy, sure point in that direction. Soon, we find out that Chelle's dad is an alcoholic, that her mom is definitely not there for her, so all she really has is her best friend and her sex life. You've heard me well: she is (physically) involved with one of her teachers and then she totally gets into the "new guy" from her school, Troy. I initially believed that she was sort of slutty, to be honest,  in the way that she seemed to know how to play the men around her, but this is definitely not the case. There's a sadness that really sticks out and Chelle's life is definitely not easy.

What I thought: although I would normally like this kind of plots, this particular book did not blow me away. Maybe I'm past this whole "discover yourself, discover the world" phase, maybe teenage sexuality was totally worn out in Lolita (no book could ever compete with that) or maybe it was a bit too deep for a summer read. I did enjoy it, but it wasn't my favourite book.

I rated it 2/5 stars on Good Reads.

book review: crudul adevar

salutare :*

va povesteam in recenzia de la insurgent ca nu mai am deloc chef sa citesc, asa ca am pus piciorul in prag si am incercat sa fac ceva: dupa o serie de carti luuuungi, am ales de pe rafturile bibliotecii @British cea mai micuta carte care mi-a facut cu ochiul: Home Truths de David Lodge (se gaseste in romana la Polirom: Crudul adevar). 

M-am apucat de ea imediat si, desi, la inceput eram destul de meh, dupa vreo 30 de pagini m-a prins. Pe scurt, o jurnalista super a naibii ia un interviu lui Sam, un scenarist oarecum complexat, care, la vederea articolului, planuieste o mica razbunare. Aici intra in scena personajul principal, Adrian, un prieten de-al lui, scriitor la randul sau, care ii acorda si el un interviu lui Fanny, cu speranta ca ea sa fie defapt cea prinsa si demascata. Acest al doilea interviu este mai degraba o conversatie, un schimb de replici absolut genial, condus in prima instanta de Adrian. Evident, lucrurile nu sunt asa de simple, iar cand Fanny afla lucruri foarte personale din viata autorului, lucrurile iau o intorsatura oarecum urata, caci e implicata si Eleanor, sotia lui. Altfel spus, interviul asta reuseste sa distruga nu doar casnicia lui Adrian, ci si prietenia cu Sam. 

Mi-a placut foarte mult cartulia asta (ii zic asa ca are 150 de pagini). E scrisa foarte bine (de ceva vreme voiam sa citesc ceva de Lodge, ca prea il lauda toti), e undeva intre roman si scenariu, e foarte vie si foarte "cinematografica", iar dialogurile sunt cu adevarat faine. 

I-am dat pe Goodreads 4 stele din 5. 

book review: insurgent

hello :*

trebuie sa va marturisesc ca mi-a luat foarte mult sa citesc "insurgent". mai mult de o saptamana. nu stiu daca am fost eu intr-o pasa proasta in general sau pur si simplu nu m-a mai prins cartea, cert e ca nu ma asteptam sa mearga asa de greu, mai ales dat fiind ca divergent mi-a placut super mult. (aveti recenzia in link). 

pe scurt: in volumul acesta, se naste un adevarat razboi intre factiuni, eruditii fiind aia rai, controland mintile celorlalti. de ce? pentru ca sunt destepti si pot :)) mai mult, vor sa afle, odata pentru totdeauna, ce e cu divergentii, de ce sunt imuni anumitor lucruri, etc. bineinteles, cei care le tin cel mai bine piept sunt neinfricatii (sau mai bine zis, gasca de neinfricati din care face parte si tris), iar pionii principali sunt divergentii. tris ajunge sa se sacrifice pentru incetarea razboiului, dar tobias vine in ajutorul ei. e un volum in care se pune mult accentul pe incredere, pe dovezi de curaj si de iubire, pe lupta dintre bine si rau. 

ce mi-a placut: povestea in sine inca mi se pare misto. imi place de tris, dar tobias m-a cam calcat pe nervi volumul asta. imi placea mai mult de el cand era "superiorul" lui tris. parca i s-a dus tot farmecul.a, si  mi-a mai placut foarte mult implicarea celor fara factiune  :D in rest, v-am zis, nu m-a dat pe spate. 

voua cum vi s-a parut insurgent in comparatie cu divergent?

PS: Pe goodreads i-am dat 3/5.

book review: iubita locotenentului francez

salutare :*

saptamana asta, cartea in engleza a facut parte dintre clasice: am citit "iubita locotenentului francez", de fowles. mai citisem de el doar "magicianul" acum ceva vreme si mi-a placut foarte mult, asa ca am fost foarte entuziasmata. 

primul lucru care m-a atras e faptul ca actiunea se petrece in epoca victoriana, si eu ador tot ce inseamna perioada asta. subiectul mi-a placut si el foarte mult: in viata potolita a unui cuplu, pe cale sa faca nunta, apare o femeie misterioasa, Sarah, despre care toata lumea stia doar ca era "iubita locotenentului francez" si ca era cel putin ciudata, in sensul ca statea mai mereu singura, privind spre mare. Mi s-a parut genial ca toata povestea cu locotenentul nu este absolut deloc una romantica, si nici Sarah nu este in niciun fel o femeie trista si neputincioasa. Si-a asumat foarte curajos faptele si a ales sa duca viata solitara pe care o duce. Pana cand il intalneste pe Charles, tanarul care trebuia s-o ia de nevasta pe Ernestina. Ce se intampla va trebui sa descoperiti singuri. 

Ce mi-a placut mult de tot la cartea asta: pe langa faptul ca se petrece in sec al XIX-lea, imi place de mor viziunea asupra secolului. Nu este scrisa de parca Fowles ar trai atunci, ci cu multa analiza a perioadei din ochii scriitorului de secol XX. Sunt capitole intregi in care se fac comparatii intre "ei" si "noi" sau e mentionat cum am vedea noi, oamenii de acum, actiunea romanului. Mai sunt si alte interventii ale autorului, menite sa aduca detalii in plus. Ador genul asta de carti, in care, din cand in cand, apare vocea autorului. Cu toate acestea, se incadreaza foarte bine in categoria romanelor "victoriene". 

I-am dat pe goodreads 4 stele din 5, pentru ca plotul in sine nu a fost fabulos, desi stilul da. 

Voi ati citit ceva de fowles?

PS: acum am vazut ca e si film. Va las trailerul aici :*

book review: divergent

hello :*

azi o sa va povestesc despre o carte care este absolut peste tot pe internet: am vazut ca ft multi bloggeri romani au scris despre ea, mai toti booktuberii pe care ii urmaresc au facut un videoclip si mai toata lumea e super incantata. desi nu e neaparat stilul meu, am zis sa incerc (ca nici hunger games nu este, si e una din cele mai misto serii citite de mine EVER!)

asa, revenind. pe scurt: lumea in care se petrece actiunea e impartita in 5 factiuni: Candoare, Prietenie, Eruditie, Abnegatie si Neinfricare, fiecare caracterizata de o trasatura dominanata. Desi fiecare om se naste intr-o anumita factiune, la 16 ani, in urma unui test de aptitudini, exista posibilitatea sa schimbi factiunea. Personajul principal, Beatrice (ulterior Tris) s-a nascut in Abnegatie, dar in urma unui test "neconcludent", alege tabara Neinfricatilor. Defapt, Tris este Divergenta, adica s-ar potrivi in mai multe factiuni. Cartea urmareste procesul de initiere in noua factiune, prezentand foarte multe probe la care sunt supusi novicii, discutand tema curajului si urmarind prieteniile care se formeaza intre novici. Ce impiedica o integrare foarte linistita in factiune va trebui sa aflati singuri. 

Cum mi s-a parut mie: poate am plecat cu o idee preconceputa, dar de la inceput m-am simtit ca-n Harry Potter, doar ca la Slytherin :)) Toate probele grele prin care trec, hainele, tatuajele, tot tot m-a dus cu gandul la ei. In afara de asta, actiunea e foarte rapida, ceea ce m-a facut sa citesc cartea in mai putin de 3 zile (are 450 de pagini), personajele sunt conturate destul de misto, dar sunt momente cam siropoase. Mi se pare genul de carte atat de "cinematografica", incat parca a fost facuta special pentru film, pe care de-abia astept sa-l vad. 

I-am dat pe Goodreads 4 stele din 5, pentru ca mi s-a parut foarte misto, dar nu chiar geniala. O sa citesc si volumul 2, care sper sa aiba mai putine momente siropoase ;)

book review: dans dans dans

hello :*

dupa o perioada in care am citit foarte putin, uite ca in sfarsit am reusit sa termin "dans dans dans" de haruki murakami. Mi-am cumparat cartea de la Bookfest, in ciuda faptului ca "In cautarea oii fantastice" a fost probabil singura carte de el care nu mi-a placut (din cele 5 pe care le-am citit pana acum. apropo, "dans dans dans" e continuarea de la "in cautarea oii fantastice"). La cate multe lucruri bune auzisem de carte, am zis s-o incerc. Si bine am facut. 

Pe scurt: daca in volumul "In cautarea oii fantastice", accentul se pune mai mult pe supranatural, "Dans dans dans" mi-a dat mai mult impresia de mister....natural, ca sa zic asa. Eroul se duce in cautarea hotelului Dolphin, unde spera sa-si gaseasca iubita disparuta, pe Kiki. Acolo da in schimb de un loc cu totul schimbat, dar care ascunde, la randul sau, tot felul de secrete. Unul dintre ele este dezvaluit cu ajutorul receptionerei, care ii poveste cum a ajuns ea, din senin, pe un culoar intunecat, dand de o creatura "care nu era om". Asa se face legatura cu Omul Oaie, din primul volum. Bun, asta e planul 1. Planul 2 ii are in centru pe erou si pe o fetita de 13 ani, Yuki, cu usoare tendinte clarvazatoare, de care el trebuie sa aiba grija. In calatoriile lui cu ea, se intampla tot felul de lucruri care din nou fac trimitere la Kiki. In planul 3 il gasim pe erou impreuna cu prietenul sau, Gotanda, al carui rol in carte nu este doar de a-l aduce pe erou pentru prima data intr-o lume a damelor de companie, dar si de a adanci si mai mult intriga, deoarece si el o cunoscuse...intim pe Kiki. Toate aceste planuri se unesc in jurul iubitei eroului. Recapituland, avem de-a face cu elemente supranaturale, cu copii neglijati, dar peste masura de maturi, cu prostituate omorate si legaturi aparent ilogice intre toate aceste personaje. 

Dupa cum am zis si la inceput, mi-a placut mult mai mult "Dans dans dans" pentru ca aici e doar mister si atat: Omul Oaie nu este o figura chiar asa de vizibila de-a lungul romanului. Mai mult, toate aceste cautari, disparitii si, in definitiv, crime, combinate insa cu usoare urme de senzualitate si de scurte incursiuni in lumea complet data peste cap a fiecarui personaj, m-au facut sa imi aduc aminte de ce imi place Murakami. De stil nu am ce sa spun, pentru ca, sa fim seriosi, e Murakami. 

Pe Goodreads i-am dat 5 stele din 5. 

booky monday- the child that books built

salutare salutare :)

cartea de azi mi-a atras atentia din momentul in care am zarit-o pe raftul bibliotecii @British: se numeste simplu "The Child that Books Built", de Francis Spufford. Cu oarecare rusine va marturisesc faptul ca imediat mi-au trecut prin minte toate cartile pe care le-am citit eu cand eram mica, pe care le tin si acum, doar doar copiii mei vor prefera o carte in locul aplicatiilor de pe tableta.

pe scurt: romanul este oarecum autobiografic, prezentand inceputul placerii pentru lectura a autorului: prima carte (Lord of the Rings), prima excursie la biblioteca publica, primul roman erotic - da, ajunge si la adolescenta. In paralel, sare de la fictiune si ajunge la filozofie, dezbatand pagini intregi cum e cu limbajul, cu motivele, cu simbolurile din carti. Am scris in recenzia de pe GoodReads ca mi s-a parut un fel de roller coaster intre fictiune si non-fictiune, caci niciodata nu stiai cand va trece de la una la alta.

Cartea nu a fost deloc ce ma asteptam, a fost mult mai..matura. Desi mi-au placut extrem de mult dezbaterile cu privire la limbaj (sunt lingvista, ce naiba), nu voiam sa le citesc in cartea asta. Voiam sa vad mai mult decat Hobbitul (pe care sorry, dar ce om normal o citeste la 5-6 ani, fiind PRIMA carte?) si Narnia (una din seriile copilariei mele, apropo) si voiam mai mult o descriere a modului in care cartile l-au facut pe el omul de azi. Daca as scrie eu o carte cu numele asta, as umple-o de titluri, trairi, emotii, etc. Dar na, nu-s eu Spufford :))

I-am dat 3 stele din 5 pe GoodReads, pentru ca nu mi-a displacut, incat sa-i dau 1 sau 2, dar nici nu m-a dat pe spate, cat sa merite mai mult.

P.S: apropo, daca ati scrie un roman cu titlul asta, ce carti ati pomeni?

booky friday - Visul lui Joy

buna dimi :*

m-am reintors: sper ca ati avut o super vacanta si ca ati citit mult, mult de tot :D

azi vreau sa va povestesc despre o carte minunata minunata minunata minunata minunata.....minunata! Visul lui Joy de Lisa See.  Este continuarea romanului "Fetele din Shanghai", a carei recenzie o puteti citi aici. 

Pe scurt: Joy, afland ca a fost mintita toata viata cu privire la familia ei, fuge de acasa si se duce in China, dorind sa-si intalneasca tatal adevarat si crezand mesajele propagandiste care promiteau reconstructia Chinei. Odata ajunsa in Shanghai, da de tatal ei, un artist boem, fortat insa sa plece in exil, la tara. Cum nu avea ce altceva sa faca, este nevoit sa o ia pe Joy cu el, unde ajuta la aceasta "reconstructie" generala a satului, comunei si, in definitiv, a tarii. Acolo Joy se indragosteste de un barbat care ii va deveni sot, dar cam pana aici dureaza idila. China comunista, care vrea sa depaseasca marile puteri ale lumii in toate privintele, isi exploateaza muncitorii, ii face sa munceasca zi si noapte la lucruri inutile, ii forteaza sa renunte la individualitate si promoveaza colectivismul. Nici personal n-o duce mai bine, caci familia sotului, extrem de saraca, nu o poate intelege nicidecum pe Joy cea cu apucaturi de american, o tradatoare altfel spus, facandu-i viata grea. Pe un plan paralel, o avem pe mama lui Joy, Pearl, eroina primului roman, care a venit la randul ei in China sa-si ia fata inapoi. Traieste in fosta ei casa si experimenteaza in cel mai palpabil si dureros mod posibil schimbarile prin care Shanghaiul trece. In ce circumstante da de Joy si cum decurge viata lor in aceasta societate cumplita va las sa aflati singuri :)

Cred ca am mai scris deja in 2-3 locuri ce mi-a placut la cartea asta: daca in Fetele din Shanghai accentul cade pe personaje in sine, pe dezvoltarea lor, acum mi se pare ca ele sunt cu adevarat plasate in context. Mai puternic descris decat orice emotie este traiul incredibil de greu al chinezilor: foamete, munca pana la epuizare, tradare si acuze, totul in beneficiul marelui Mao. Si in mijlocul  Ca si in prima carte, scenele care se vor a fi puternice sunt sfasietoare. Imi place la nebunie cum scrie Lisa See: are un stil care te atrage iremediabil si care te face sa regreti ca urmeaza sa termini cartea. De-abia astept sa mai citesc ceva de ea. Daca nu ati reusit pana acum sa puneti mana pe o carte de-a ei, fugiti repede la librarie si cumparti-va. Sunt niste carti care nu trebuie ocolite!

Recenzia face parte din campania “Citeşte şi căştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii”, iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL”