dupa aproximativ o luna jumate de ascultat povesti despre diferentele dintre sexe, despre cum femeile, micutele, au fost persecutate in istorie, despre cum barbatii au fost mereu aia mari si tari, luptatori adevarati, niste hulks ai vremurilor de demult, cred ca a venit momentul sa imi dau si eu putin cu parerea. subiectiv.
da, ok, inteleg faptul ca mereu noi eram alea finute, dragute, care lesinam din orice si d-aia mergeam cu sarurile dupa noi, ca, in acelasi timp, noi eram alea care aveau grija de casa, de sot si de copii si ca bunastarea celor din jur depindea in mare parte de femei. numai ca nu exclusiv! (deci mai usurel cu zambetele, feministelor 8-|). ei, pe de alta parte, erau cei care aducea bani acasa, care se ocupau de viitorul familiei, care aveau grija ca totul sa fie bine in societate. din nou spun, numai ca nu exclusiv! sunt convinsa ca, desi studiile de gen omit asta in multe cazuri, chestiile astea se amestecau. pentru ca daca nu e asa, ar trebui sa ma ingrozeasca ce se intampla azi, nu?
in primul rand, acum este ok sa fii si femeie si barbat in acelasi timp. si daca pentru unii este mai greu de acceptat asta dpdv...fizic, temperamental aproape nimeni nu-si mai pune intrebari. e ok sa fii o fata mai baietoasa si pana si baietii mai feminini sunt cool. sa nu fiu ipocrita, nici eu nu sunt cea mai "girly" fata si ma enerveaza fitele alea "vai mor, tu fata!!!!, hmmmm puiutz ce frumos esti :x:x:x" ah, they make me sick. dar de aici pana la a o da complet in cealalta extrema mai e ceva. prea multe fete care injura ca baietii, care se bat, care scuipa, care arunca seminte in autobuz si tot asa. nu ma intelegeti gresit, urasc asta si cand vine vb de baieti, dar parca un "hai coaie" suna mai ok cu o voce masculina decat una de femeie, care se vrea suava.
in al doilea rand, rolurile de care vorbeam si mai devreme sunt complet amestecate. femei care castiga mai mult decat barbati, barbati care au grija de copii, faptul ca se ocupa IMPREUNA de multe lucruri...ceva in "neregula", nu? daca asa era si atunci? daca, asa cum femeile dadeau la sapa, isi plimbau si barbatii copiii in brate atunci cand plangeau? dar ma rog, revenind la chestii mai actuale si la imaginea de la care mi-a pornit defapt postul.
eram azi intr-un magazin, cand n-am putut sa nu remarc un cuplu, oameni tineri si draguti, la cumparaturi de haine. totul bine si frumos. pana cand tipul s-a aratat complet supus in fata parerilor ei, desi erau in fata raionului de haine barbatesti. tipa decidea in totalitate ce o sa poarte el. if you don't mind me asking, unde naiba ti-e mintea?:)) inteleg ca poate nu multi baieti sunt pasionati de haine, dar sa nu ai un cuvant de zis cand vine vorba de propria vestimentatie? si macar de era vorba de ea, o mega stilista, dar unghiile bleu de 3 metri nu prea aratau asta. si nu m-am putut abtine sa nu ma intreb daca tipa decidea asa si in alte aspecte? daca omul ala nu avea un cuvant de zis in general?:| de unde dominatia asta a sexului slab? sau dorinta de dominatie mai bine zis. ni s-a urcat independenta la cap si acum vrem sa dominam tot ce prindem? nu zic ca e bine sa te lasi calcata in picioare, dar conceptul de egalitate e chiar asa de greu de priceput? de ce nu putem sa avem fiecare opiniile noastre, fara sa fim atat de...controlati...de partenerul nostru? ca sunt convinsa ca tipul ala nu ar fi cedat asa in fata prietenilor lui....godemit!!!
freedom can be combined with love you know?:)
