cum fiecarei epoci ii corespunde un curent, o ideologie, o zicala, ceva, asa avem si noi toata chestia asta cu viteza, epoca vitezei, totul se intampla cu viteza, mult prea repede, ne pierdem sufletele in fuga asta continua dupa bani, joburi, iubire, vise, facem totul pe fuga, doar ca sa bifam inca o activitate pe o lista facuta in viteza si la final....obosim. viteza care ne face sa ne dorim mai mult, care ne face sa mergem mai departe, ne oboseste. mie una imi place viteza asta de mor, imi ador zilele ocupate, imi place la nebunie sa fiu intr-o criza de timp continua, sa alerg dintr-un colt in altul, dar da, uneori obosesc si eu. si atunci incep si ma plang ca as vrea ca lucrurile sa se miste mai incet, sa ma intreb de ce timpul nu poate sta in loc.
dar stiti ceva? timpul poate sa stea in loc. timpul sta in loc. sunt atatea cazuri: o conversatie frumoasa face timpul sa stea in loc, o privire senina, un zambet, orasul intr-o zi cu soare, melodia preferata, toate astea pe mine ma fac sa ma simt de parca nu mai exista timp. si chiar daca ma uit la ceas si vad ca limbile s-au miscat, asta nu inseamna ca timpul a trecut, inseamna doar ca am facut un mic salt....atemporal. lumea se opreste, la fel si timpul, doar ca apoi sa o luam de la capat:) dar exista o metoda prin care chiar putem face timpul sa se opreasca: fotografiile. in ele ne inghetam pe noi insine la un moment dat, pastram vechiul-eu pentru a ne putea regasi in momentele de cumpana, pastram peisajele frumoase pentru a nu ne deprima cand totul in jurul nostru e mort, pastram agitatia pentru ca doar asa ne poate trece oboseala, pastram vise, pentru ca ele ne fac sa mergem mai departe....
stop my world, freeze this moment :)
