2 filozofii care separat merg bestial, dar in momentul in care se incearca sa fie aplicate simultan, dau o mare mare dilema. din ciclul "mama m-a invatat":
1. trateaza-i pe altii asa cum vrei sa fii tu tratata
2. nu-i judeca pe ceilalti dupa valorile tale, ca toti suntem diferiti, ce pentru tine e frumos, pentru altul nu
cum am zis, merg bestial impreuna, dar cum naiba se presupune ca ar trebui sa-i tratez pe altii asa cum vreau sa fiu eu tratata (dupa normele mele) daca nu ii si judec dupa aceleasi norme? sure, n-ar trebui sa judec oamenii, dar sa fim seriosi, who doesn't?
totusi, asta mai da o alta problema: n-ar trebui sa ma supar atunci cand sunt tratata naspa, doar pentru ca persoana in cauza ma trateaza dupa propriile ei/lui valori, nu?
atunci toata problema cu diferente de clasa, de rasa, de religie si poate doar de cultura (background stuff) e complet irelevanta si e doar un mare mare cerc vicios. ne invartim in cerc, dam vina si plangem, ne purtam urat, discriminam si nu ne intelegem.
ar trebui sa existe un cod universal de norme si valori sau sa implementeze cineva in noi un cip care sa ne zica sa ne ghidam dupa aceleasi reguli. SAU ar trebui sa invatam sa nu mai punem suflet atunci cand diferentele astea au ca rezultat ceva naspa...SAU...ce altceva s-ar mai putea face? :-?
