judge a book by its cover (?)

hey :*

chiar acum ma uit la book haul-ul absolut gigantic facut de abookaffair, pe care sunt groaznic de invidioasa. cum sa-ti iei 40 de carti in 3 zile? cum?!

si cum ma uitam eu super chill, a spus la un moment dat ca si-a luat o carte pe care deja o detinea, dar nu ii placea deloc coperta (desi, to be honest, erau aproape identice). si m-am intrebat: oare chiar e ok sa cumperi alte copii ale cartilor doar pentru ca nu iti place coperta?

eu una nu as face niciodata asa ceva, va spun sincer. ok, nu-mi place, nu-mi place, dar nu mi se pare o problema asa de mare, cat sa zic ca nu mai pot citi cartea respectiva. si daca mi se pare absolut ingrozitoare coperta, ma face sa vomit sau mai stiu eu ce, nu cumpar cartea in primul rand.

recunosc ca la 2 sau 3 carti am si eu 2 copii in casa, daca le pot numi asa (in sensul ca una e in romana, una in original), dar atat. zgarcita de mine se intreaba "nu mai bine cumperi o carte noua, pe care nu ai citit-o?"

nu stiu, biblioteca mea e prea neincapatoare pentru x exemplare din aceeasi carte. si portofelul meu prea subtire. si lumea prea plina de carti.

gresesc?

magazinul de sinucideri: vALLuntar 2

hello:*

sa incepem recenziile pentru vALLuntar 2 cu o carte citit mai de mult, dar careia nu ii facusem recenzia: "magazinul de sinucideri", de Jean Teule, o carte absolut delicioasa, la prima vedere usurica, foarte cinica, dar si profunda, dupa o scurta analiza.

pe scurt: in Orasul Religiilor Disparute, familia Tuvache, o familie cat se poate de sinistra, are un "magazin de sinucideri": vand tot felul de instrumente prin intermediul carora nefericitii isi pot lua viata: otrava, lame, pusti, streanguri, tot ce va trece prin cap. absolut fantastic mi se parea ca pungile de plastic erau gratis :)) naiba, daca mori ca ultimul amarat, macar sa nu trebuiasca sa dai bani pe ele. lumea lor intunecata este data peste cap in momentul in care se naste Alan, un baietel pe alocuri enervant de vesel. cartea urmareste apoi schimbarea magazinului, a vietii familiei, sub influenta acestui copil extrem extrem de energic si de fericit.

mi-a placut foarte mult cartea pentru ca nu e doar plina de umor, dar scriitorul, Jean Teule, are un stil foarte...nu stiu cum sa-i spun...face totul sa para foarte real, desi, sa fim seriosi, e cam improbabil sa existe un magazin de sinucideri. e efectiv genul de carte pe care ti-o poti imagina in cele mai mici detalii, ceea ce e foarte frumos.

in al doilea rand, am zis deja ca e o carte care se citeste foarte repede si usor, dar te si face sa te gandesti. ok, este o lume ingrozitor de neagra, de trista, de mohorata, insa totul se poate schimba prin aparitia unei persoane care face totul suportabil si chiar fericit. lucrurile nu sunt niciodata atat de rele incat sa nu poata fi reparate. absolut niciodata.

in al treilea rand, va recomand, daca aveti ocazia, sa vedeti si filmul, pe care eu l-am vazut la Animest. Va las aici trailerul, care sper sa va convinga :D

P.S 1: Nu uitati ca fiecare comentariu la aceasta postare duce la plantarea unui copacel, asa ca va astept parerile :D