booky sunday - life of Pi

neata :*

m-am intors cu o carte pe care voiam s-o citesc de muuuuuuuuuuulta vreme (cam de cand a aparut filmul): Life of Pi, de Yann Martel. surpriza mare a fost ca deja o aveam in casa (a aparut odata la un ziar), dar era in romana. cum mi-am spus mereu ca daca pot, vreau sa citesc cartile "in original", am asteptat sa pot s-o iau de la biblioteca (@British).

data fiind toata isteria provocata de film, aveam asteptari maricele, desi povestea in sine nu ma impresiona cine stie ce: recunoasteti ca suna un pic ciudat: un copil si un tigru intr-o barca...cam meh, nu? dar NU a fost deloc asa. sa va zic de ce.

pe scurt: cartea il are in centru pe Piscine Molitor Patel, zis Pi, un copil indian, ai carui parinti se ocupa de gradina zoologica din oras. Prin urmare, a fost mereu inconjurat de animale, dar nu doar in sensul ala dragalas, ci mai ales pentru ca a fost invatat cat sunt de periculoase. Scena in care tatal sau ii arata exact cat de violenti sunt tigri e memorabila, din punctul meu de vedere. Revenind: Pi arata de mic un interes deosebit pentru religie sau mai bine zis pentru religii, pentru ca le incearca pe toate si ia putin din fiecare. Per total, este un copil dintr-o familie normala, pe alocuri putin mai matur decat cei de varsta lui, dar nimic iesit din comun. Pana cand familia sa este nevoita sa plece in Canada si, evident, sa ia cu ei animale din gradina zoologica. Vaporul cu care mergeau naufragiaza, iar micutul Pi se trezeste singur, pe o barca de salvare cu o zebra, o hiena, un urangutan si mult-temutul tigru. O mare parte din carte surprinde prima saptamana a lui Pi pe barca, moment in care sunt surprinse relatiile dintre animale (relatii firesti pradator-vanat, legaturi dintre animale care in mod normal nu intra in contact, etc), modul in care Pi se raporteaza la aceste animale (in special la urangutan) si, cel mai puternic, din punctul meu de vedere, modul in care el incearca sa supravietuiasca, in ciuda faptului ca asta inseamna blocarea tuturor sentimentelor pentru ce se intampla in jurul lui. Actiunea isi sporeste ritmul brusc, pentru ca micutul Pi a stat pe barca 227 de zile. Daca a scapat si cum, va las pe voi sa aflati. 

Ce mi-a placut: e o carte scris exceptional, in primul rand. In al doilea rand, eu n-am citit-o din perspectiva...psihologica (cum am aflat ca trebuie), ci pur si simplu am luat-o ca atare; totusi, au fost multe pasaje care mi-au dat de gandit (cum ar fi raportarea lui la religie, care mi se pare foarte misto) sau cum in ciuda celor mai cumplite conditii, exista totusi scapare, chiar daca ea nu e intotdeauna cea mai rapida. Au fost pasaje care descriau lucruri superbe, au fost pasaje de o violenta crunta (intre animale) si au fost pasaje in care mi-era o mila de Pi...ceva incredibil. Dar mi-a placut la nebunie ca mereu erau pasaje care ma impresionau. Si asta, pentru o carte de 350 de pagini, nu e chiar usor. 

Urmeaza sa vad si filmul cat de curand:D Voi ati citit cartea sau ati vazut filmul? 

PS: pe Goodreads i-am dat 5 stele :) 

booky sunday: invitatie la vals

hello hello :*

astazi o sa va povestesc despre o carte pe care m-am cam chinuit sa o citesc, dar am dus-o la bun sfarsit in cele din urma: "Invitatie la vals" de Mihail Drumes .

Cand am luat-o din biblioteca (voiam ceva romanesc, nu ft mare (ca nr de pagini), de preferat interbelic), parea sa aiba toate ingredientele: roman de dragoste, citadin, interbelic, tot tot tot. M-a dezamagit insa.

Pe scurt: Tudor, un tanar foarte destept, foarte arogant si foarte sigur pe el (mica paranteza: in primele pagini, descrierea lui Tudor m-a dus cu gandul la personajele lui Eliade, ceea ce m-a bucurat teribil, dar el nu are deloc aceeasi forta si stapanire de sine, o sa vedeti), o intalneste pe Micaela, o tanara frumusica, dar care nu-l baga in seama. Pentru orgoliul domnisorului Tudor, acest lucru e de nesuportat, motiv pentru care o saruta fortat. De parca asta il ajuta cu ceva :-j. Ce il ajuta insa e faptul ca ii trimite ei zeci de scrisori. Zeci. Pana la urma Micaela cedeaza si incep o relatie, la inceput, minunata. Plecari spontane din oras, declaratii pe mare, exact cum trebuie sa fie o iubire la varsta asta. Lucrurile se schimba in a doua parte cand se despart. Cand afla ca Micaela ramasese insarcinata, Tudor vrea sa o ia de nevasta, insa entuziasmul fetei este sub nivelul marii :)). De gura lumii, accepta, insa seria de accidente ce apar la scurt timp va face viata lor imposibila. Cum si de ce, aflati singuri ;)

Ce mi-a placut: am zis si la inceput: e frumos, e romantic, e aproape adolescentin (desi nu erau adolescenti).
Ce nu mi-a placut: in primul rand, nu mi-a placut de el. deloc. e un tip super plin de el, dar baza e 0. Nu era bun nici la declaratii de dragoste, nici la despartiri (se desparte de ea printr-o scrisoare), nici la asumarea responsabilitatii. Nu mi-a mai placut ca Micaela e acuzata de tot felul de chestii pe nedrept (aici poate e diferenta de mentalitate dintre ce e acum si ce era atunci) si nu mi-a mai placut ca totul este...complicat la ei. Te vreau, nu te mai vreau, stai ca pana la urma...nu, nu cred. D-aia am si spus adolescentin.Mi se pare ca la 21-22 de ani, daca o fata ramane insarcinata, sunt 3 optiuni clare: ramane cu tatal si are copilul, are copilul singura sau nu-l are deloc. Atat. Pe alocuri simteam ca ma uit la TeenMom pe MTV, pe cuvant :))

Ca sa nu fiu ipocrita, sunt sanse mari ca daca as fi citit cartea asta la 15-16 ani, sa am cu totul alta parere despre ea. E genul de carte care mi-ar fi placut. Dar acum, la 22, nu e pentru mine.

Pe Goodreads i-am dat doar 2 stele. Sorry.

booky sunday - Moarte subita

buna dimi :*

saptamana asta am fost o lenesa, din punctul de vedere al lecturii (si harnica din orice alt punct de vedere, pe cuvant), asa ca o sa va povestesc despre o carte citita mai demult, anume "Moarte subita" de J.K. Rowling. 

Inainte sa incep sa va povestesc despre carte in sine, tin sa va spun ca eu sunt printre norocoasele care au facut parte din generatia "harry potter" cu adevarat. m-a prins exact la varsta care trebuia si pana la ultimul volum, ajunsesem si eu cam la fel de matura ca cei din carte. asadar, am pornit cu niste asteptari absolut gigantice de la noua carte a lui J.K. Rowling. 

Pe scurt: intr-un orasel britanic, Barry Fairbrother moare brusc, la varsta de 40 de ani, din motive medicale. De aici pornesc tot felul de povesti: moartea lui afecteaza conducerea oraslui, din care facea parte, scoala, caci era antrenorul echipei de canotaj a licelui si, implicit, familia. Am spus ca pornesc tot felul de povesti, caci moartea lui barry pare doar un pretext ca cititorul sa intre in vietile celorlalti membri ai comunitatii: astfel sunt prezentate familii destramate, parinti alcoolici, elevi complet dezinteresati sau, din contra, oameni care vor sa-si schimbe destinul si sa iasa din acea comunitate micuta. 

Pur subiectiv, m-a dezamagit in prima faza: ma asteptam la muuult prea mult. Dupa cateva zeci de pagini, cand am inceput sa nu mai sper ca la fiecare conflict cineva sa scoata o bagheta si sa faca o vraja, am inceput sa ma obisnuiesc cu volumul separat de Harry Potter si am putut in sfarsit sa ma bucur de "Moarte subita". Este o carte fooooooooooarte complexa, cu fooooarte multe detalii si foooooarte multe personaje :)) acest lucru devine obositor la un moment dat (totusi, are cam 500 de pagini), dar e scrisa foarte, foarte bine. Actiunea nu m-a dat pe spate, insa se vede de la o posta ca tipa e extrem de talentata, are un stil ft misto. Pentru mine cel putin, au fost capitole absolut wow, in care surprindea ft bine psihologia personajelor. Cel mai mult mi-a placut de Krystal, fata unei dependente de droguri, membra a echipei de canotaj, care se chinuie sa ramana pe linia de plutire ca sa aiba grija de fratele ei mai mic, totul in timp ce lumea practic se darama in jurul ei. E foarte misto personajul. 

Am vazut acum ca pe Goodreads i-am acordat 3 stele din 5. Poate ar fi meritat 4. Undeva intre, oricum :)

booky sunday - tales of sex and suburban lunacy

hello:*

daca in ultima vreme am citit doar carti "serioase", a venit si randul unui chick-lit, foarte, foarte roz "Tales of Sex and Suburban Lunacy", de Helen Argiro, carte pe care am castigat-o pe Goodreads. Cei de la Goodreads au o chestie foarte misto: autori aflati mai la inceput de drum trimit carti unor cititori, urmand ca acestia sa le faca recenzia. Cititorii se inscriu la concurs si castigatorul e ales...nu se stie exact cum :))

In fine, sa revenim la carte: dupa parerea mea, se vrea o combinatie de Sex and The City si Desperate Housewives, nu pe taram american, ci in Canada. Cartea surprinde vietile a mai multor femei, majoritatea de peste 40 de ani, care incearca sa-si gaseasca fericirea si partenerul. Doar ca in aceasta epoca nebuna, barbatii de varsta asta se uita doar la fete tinere, sa te intalnesti cu barbati mai tineri e considerat tabu etc. Nu exista un fir narativ propriu-zis, ci doar secvente din vietile femeilor in cauza.

Mie una...nu prea mi-a placut. Sigur, nu se vrea a fi filozofie, dar nici ca lectura usoara nu m-a dat pe spate. E foarte posibil sa fie din cauza ca era vorba de femei mature (la cei 22 de ani ai mei...sa fim seriosi), puse in situatii cu care eu nu m-am confruntat, intr-o tara despre a carei mentalitate nu stiu mare lucru, in suburbii.

Daca dati de carte, cititi-o, ca e altceva fata de ce suntem noi obisnuiti, dar, cu parere de rau va spun ca daca ar exista o continuare, nu m-as grabi sa o cumpar.

Pe Goodreads i-am acordat 3 stele din 5 pentru simplul fapt ca nu m-am regasit deloc in carte si nu m-a atins in niciun fel, dar e scrisa nostim :D

booky sunday - accabadora

buna dimi :*

azi o sa va povestesc despre o carte pe care am castigat-o pe Booktopia (o retea sociala facuta special pentru pasionatii de lectura), anume "Accabadora" de Michaela Murgia. 

Va spun sincer ca am inceput sa o citesc cu o oarecare retinere, deoarece literatura italiana moderna nu ma da pe spate, dar am zis "hai, aia e, nu-mi place, nu-mi place, oricum e scurta" (are vreo 200 de pagini). Ei bine, m-am inselat amarnic. E o carte micuta, dar foarte puternica, despre un subiect cu totul nou pentru mine. 

Pe scurt: Maria este adoptata de matusa Bonaria Urrai, o femeie despre care tot satul (undeva in Sardinia) stia ca nu a putut avea copii - actul in sine, "adoptia" este subiect de mare barfa printre localnici, dar croitoreasa Bonaria face tot posibilul ca Maria sa duca o viata complet normala. Asa se si intampla: fata invata bine, mai tine legatura, sporadic, cu familia ei naturala, are si unele afinitati cu un baiat din sat. Evident, totul e normal pana la un punct: se intampla uneori ca Bonaria Urrai sa iasa noptile din casa, fara sa spuna de ce si unde se duce. A doua zi, invariabil, sunau clopetele care anuntau un deces. Nu, femeia nu e o "criminala" in sensul modern al cuvantului, ci o accabadora, o femeie care este cautata de oamenii pe moarte, care insa nu se pot duce si a caror suferinta este prea mare pentru a mai putea fi suportat. Este un fel de eutanasiere, in termeni de azi. Maria afla despre ocupatia Bonariei si fuge de acasa, nu inainte ca matusa sa ii spuna sa nu o acuze inutil, pentru ca niciodata nu se stie in ce situatie va fi pusa ea insasi. Ce se intampla? Va las sa vedeti :d

Pe mine m-a fascinat toata aura sacra in care este inconjurat gestul accabadorei: nu este vorba de o ucidere cu sange rece sau doar din mila: exista un mic ritual, exista blesteme si ideea ca ea defapt inlesneste trecerea pe lumea cealalta. Finalul este previzbil, insa ultima parte este scrisa asa de frumos, incat nu mai conteaza. 

Pe Goodreads i-am dat 4 stele din 5. 

booky sunday - sa nu ma parasesti

salutare :*

pentru ca mai am vreo 60 de pagini din cartea pe care o citesc acum, azi o sa va povestesc despre o carte citita acum vreo jumatate de an, care m-a impresionat mult, mult, mult de tot: "sa nu ma parasesti" de kazuo ishiguro. e cumplit de trista si de puternica, dar trebuie NEAPARAT sa o cititi daca nu ati facaut-o deja! 

pe scurt: cartea incepe ciudat, pentru ca povestea e spusa de Kathy, o femeie matura despre care nu stim decat ca se uita in trecut, la copilaria ei de la internatul Hailsham, alaturi de colegii ei, printre care Ruth si Tommy. In prima parte a cartii, povestea urmareste doar viata celor 3, cu jocuri, "drame" de copii ce se pregatesc sa intre in adolescenta, etc. Treptat, incepem sa aflam ca niciunul din copii nu are parinti, dar ca nici nu sunt orfani. Cum? E vorba de niste copii clonati, creati special pentru donarea organelor. Cam ciudat, nu? Ei practic sunt crescuti in cele mai bune conditii, invatati sa aiba mare grija de corpul lor, ca sa moara pentru altii. Cand sunt nevoiti sa plece de la internat, lucrurile se complica, viata brusc devine mult mai...reala, in asteptarea primelor donatii. Pe masura ce povestea se dezvolta, apar elemente din ce in ce mai de impact, din punctul meu de vedere, precum sansa ca acesti copii sa isi intalneasca "posibilii" (persoanele dupa care au fost clonati) sau ideea ca ar putea scapa de acest destin nemilos: daca s-ar dovedi cumva ca ei nu sunt doar produse de laborator, ca au suflet, oare nu ar trebui interzisa folosirea lor ca simpli donatori de organe? Cititi si veti vedea in ce masura reusesc cei trei sa duca o viata normala, fara sa fie omorati prin aceste donatii;)

Am zis deja ca mi-a placut la nebunie: cand m-am apucat, nici nu auzisem de ea, asa ca aveam 0 asteptari: pur si simplu aveam cartea in biblioteca. M-au izbit profunzimea cu care e scrisa (totul e  povestit de Kathy, ceea ce ofera o nota foarte personala), faptul ca in ciuda acestei orori, pana la un anumit punct, toti incearca sa duca o viata pe cat posibil normala si, evident, ideea asta de a clona oameni doar pentru a ii face donatori. Cam in genul asta mi s-a parut si My sister's keeper, din nou, foarte emotionat. Ok, medicina ca medicina, e foarte frumos ca progreseaza si ca ne creste speranta de viata, dar unde ar trebui sa intervina si etica? Si de ce oamenii astia, creati artificial dar crescuti ca toti ceilalti, sunt mai putin...umani? De ce sunt importanti doar pentru organele lor? 

Va las aici trailerul filmului. Va spun ca am plans atat la carte, cat si la film, care este facut absolut minunat. 

Pe Goodreads i-am dat 5 stele din 5 si i-as fi dat mai mult daca as fi putut, pe cuvant. 

booky sunday - sotia calatorului in timp

buna dimi, dragii mei

o sa va povestesc azi despre o carte absolut minunata, pe care am terminat-o ieri si care m-a facut sa ma gandesc foarte, foarte mult: "sotia calatorului in timp", de audrey niffenegger. probabil unii dintre voi ati vazut filmul, al carui trailer o sa-l pun mai jos, dar am si alte lucruri de spus pe langa ecranizare, asa ca cititi mai departe. 

pe scurt: Henry LeTamble este un bibliotecar american care are o boala genetica foarte ciudata (unica, din cate stim noi), care il destabilizeaza si ajunge sa calatoreasca, involuntar, in timp si spatiu. prima astfel de calatorie i-a salvat viata, scapand teafar dintr-un accident care i-a omorat mama, dar apoi lucrurile se complica. calatorind in timp, ajunge s-o cunoasca pe viitoarea lui sotie, pe cand aceasta era doar un copil: Clare. mi-a placut foarte mult ca desi stia foarte clar ce urma sa se intample, cat e ea mica, nu e nici urma de indecenta, sexualitate sau alte chestii "de cuplu". cartea urmareste povestea lor, cum reusesc sa faca fata aparitiilor si disparitiilor lui misterioase (uneori sunt 2 Henry in acelasi timp, in acelasi loc) si se axeaza foarte mult si pe cum percepe Clare totul. Evident, mai e si partea medicala, el incercand sa gaseasca un leac pentru boala sa. Daca va reusi, cum vor sfarsi cei doi si in ce fel reuseste Clare sa se acomodeze la viata asta, va las pe voi sa aflati. 

Sa va spun ce m-a incantat atat: in primul rand, structura - cateva pagini sunt scrise din punctul lui de vedere, cateva din al ei. e foarte foarte interesant. In al doilea rand, mi-a placut faptul ca, desi e o poveste romantica in mare, nu e genul siropos-gretos, ci, din contra, are o intensitate pe care eu rar am intalnit-o in cartile mai...noi. In al treilea rand, finalul: voiam sa vad asa de mult ce se intampla si in acelasi timp uram faptul ca o sa termin cartea. M-au emotionat teribil ultimele 50 de pagini si m-au facut sa ma gandesc foarte mult la viata mea viitoare. 

Per total, recomand cartea cu tot dragul, daca aveti chef de o lectura frumoasa, romantica si foarte profunda (dupa parerea mea). 

P.S: Puteti vedea aici trailerul, cu mentiunea ca eu inca nu am vazut filmul. Din ce mi-am putut da seama din trailer, nu se compara cu romanul: pe langa faptul ca in 2 minute sunt multe lucruri schimbate fata de carte, este mult mai "modern" decat mi-am imaginat eu totul si pare mult mai superficial. Presimt si ca nu mi-ar placea de Clare - din film, desi Clare - din carte e minunata. 

P.S 2: pe Goodreads i-am acordat cu mare usurinta 5 stele din 5

booky sunday: maestrul si margareta

buna dimi :*

m-am hotarat ca in fiecare duminica sa va prezint o carte: ideal ar fi sa fie cartea citita in saptamana respectiva, dar, daca nu reusesc, o sa va povestesc despre carti citite mai demult, care TREBUIE sa ajunga pe reading list-ul vostru :D

"Maestrul si margareta", de Bulgakov, e o carte care m-a socat si nu doar prin continutul misterios. Cand am cumparat-o, aveam in minte cartea ruseasca...tipica in ochii mei: greoaie, dramatica, plina de emotii si filozofii. Nu a fost deloc asa: e o carte enigmatica, plina de suspans.

Pe scurt: in Moscova isi face aparitia un barbat misterios, care pare sa fi trait in trecut si sa cunoasca viitorul. Usor diavolesc, nu ziceti? Dupa ce prevesteste in detaliu moartea unui alt personaj, lucrurile o iau complet razna: motani vorbitori, scriitori in ospicii, magie neagra, lume care dispare. In partea a doua, a carei eroina este Margareta (da, eu initial credeam ca e vorba de un maestru care are o margareta - derp), lucrurile nu-s deloc mai clare: lumi misterioase, morti vii. O sa va spun doar ca lumea in care ajunge Margareta este cea a lui Woland, ocultistul din prima parte. Scopul ei e sa ajunga din nou alaturi de "maestru", un individ internat la randul lui intr-un sanatoriu. Ciudatel, nu?

Asadar, cartea asta a fost exact ce NU ma asteptam sa fie si, intr-un fel, ma bucur. Misterul ei parca ma atrage mai mult decat dramatismul altor romane rusesti. Prin urmare, daca aveti chef de diavoli, magie, mister si o bruma de dragoste, va recomand "Maestrul si margareta"!

Pe GoodReads am cotat-o cu 4 stele din 5 :D