o sa incep zicand ca nu am absolut nimic contra persoanelor grase! ca o fosta obeza (nu exagerez), nu imi permit sa judec, sa arunc cu pietre si mai ales folosesc termenul "gras" doar atunci cand cineva chiar e fffffffffffffffffff dolofan.
asa, sa va zic acum. unul din marile avantaje (si mistere in acelasi timp) al venetiei e ca nu prea sunt oameni grasi (obezi, mega-supra-ponderali si alte alea, NU ma refer la plinuti). eu una cred ca am vazut pana in 10 in 3 luni. mai sunt grasi pe strazile micute ale orasului, dar daca ii auzi vorbind, iti dai seama clar ca sunt fie americani, fie francezi.
totusi, ieri am vazut o tipa (italianca, pe cuvant, vorbea perfect) care de-abia incapea in vaporetto. ma jur. problema mea nu e insa ca era grasa. sa fie sanatoasa! (I know, the irony), dar ca femeia purta un tricou de pe care zambea gratios si ultra feminin, audrey hepburn. si mi s-a parut, mai trist decat greutatea insasi, contrastul. era de parca tipa urla "uitati ce NU sunt!!!! am o tipa superba pe tricou pentru ca eu NU sunt una".
acum nu zic ca e bine sa ne facem tricouri cu noi insine, doamne fereste, sau sa nu mai purtam tricouri cu idoli, dusmani sau alte persoane cu influenta, dar putina legatura sa fie. imi pare rau ca sunt nesimtita, poate tipa era ultra fan audrey, dar....nu stiu, iesea in evidenta in sensul cel mai prost al cuvantului.
