hello hello
dragilor si dragelor, cred ca v-ati plictisit si voi de toata nebunia cu femeile saptamana asta. eu una m-am cam saturat, dar nu putea sa treaca perioada nediscutata. caci da, si in literatura gasim multe lucruri dedicate femeilor de care sa ne plangem.
vreau sa incep prin a va spune ca titlul "carti pentru femei proaste si cu bani" nu-mi apartine. de fapt, este parerea unei prietene de-a mamei mele despre revistele glossy. mai haterita asa, ea zice ca doar femeile proaste si cu bani pot citi si mai ales da banii pe cosmo, elle, joy, etc. NU sunt de acord, dar mi s-a parut funny.
sincera sa fiu, placerea mea vinovata, in materie de carti, au reprezentat-o multa vreme cartile de tip chick lit, in sepcial cele din colectia Chic, de la Polirom. Am, pe numarate, 10. Citeam cu mare pasiune in liceu, ba cumparam, ba imprumutam. Problema mea, la vreo 5 ani de la rusinoasele episoade, este cat am putut sa cheltui pe cartile astea. Pe vremea aia nici elefantul nu era la moda, asa ca dadeam cate 30 de lei pe carte fara sa ma gandesc de 2 ori. De ce faceam asta? Pentru ca imi placeau lumile glamorous, cu femei normale care ajung cineva, cu barbati frumosi si ale lor coapse bine facute (da, intr-una din carti autoarea descrie coapsele tipului in vreo 20 de pagini) si, invariabil, cu happy ending. Cam cu atat am ramas eu dupa ce le-am citit. Cu asta si cu niste carti foarte cute si vesele (ca aspect). Problema mea nr. 2 este ca in continuare citesc cu la fel de mare drag astfel de carti. Diferenta e ca acum am trecut la Cecelia Ahern (parca nu e chiar asa de superficiala tipa) si ca sunt mai selectiva in general. A, si ca nici moarta n-as mai da 30 de lei pe o carte din colectia Chic. 10 lei daca sunt depresiva si mi-am terminat cutia de inghetata, 7-8 daca sunt intr-o dispozitie normala, dar chiar vreau cartea respectiva.
da, dragelor, cred ca absolut tot timpul femeile vor citi carti de femei proaste si cu bani. e in natura noastra. fie ca preferam lucruri mai pasionale, ca 50 shades (pe care eu am urat-o, apropo), fie ca ne refugiem in P.S: I love you, dorinta de iubire a ramas acolo. O traim, o vedem in jurul nostru, dar vrem s-o si citim. Si nu mi se pare absolut nimic rau in asta. Printre carti "serioase", uneori merge foarte bine una pe care s-o citesti intr-o duminica dupamasa, in pijama si band ceva bun. Parerea mea.
P.S: mereu m-am gandit ca prima carte pe care o voi traduce va fi una chick - lit. Nu stiu de ce. In schimb, am ajuns sa traduc o carte despre muzee. Oh, the irony.
Voi cititi chick -lit?