Fear of relationships II

Tocmai am vazut un film incredibil de prost, numai bun de Valentine's "I Hate Valentine's Day"

Titlul? sugestiv. am zis ca o sa fie filmul de care am nevoie in ajunul unei sarbatori care nu imi starneste absolut niciun sentiment dragastos.

Rezultatul? ei bine nu tocmai cel scontat. in loc sa ma uit la alti oameni care simt acelasi lucru despre sarbatoarea asta, am ajuns sa imi pun din nou intrebari legate de iubire, relatii, cupluri, oameni single.

Chestia adevarata din acest film? regulile. multi, printre care si eu, cred ca dragostea se bazeaza pe reguli, ca ratiunea dicteaza pana si in iubire. Si asa incep intrebarile: ce fac? cum ma port? oare bluza asta sta bine pe mine? doar nu vreau sa arat de parca m-am straduit prea mult:-s oare e bine ce am zis? ce ii place? ce NU ii place? are o suta de prietene? cauta o relatie? de cate ori i-a fost franta inima? Recunoasteti ca si voi va intrebati asta atunci cand vine vorba de cineva nou, de cineva pe care nu il stiti inca foarte bine. Si aici intervin regulile: sunt flirty, dar nu vulgara, rad, dar nu prea mult, vorbesc despre mine, dar nu acaparez discutia, nu sun eu prima, sa sune el, fara mai mult de o intalnire saptamanal, macar la inceput, ca doar persoana in cauza nu e singura mea ocupatie, nu? 

Si asa suntem prinsi in propriile noastre reguli. Suntem atat de tentati sa nu le incalcam, incat uitam care e scopul: sa cunoastem oameni noi si sa ne simtim pur si simplu bine.

Ajung sa cred ca nu relatiile sunt lucrul de care ma tem atat, ci drumul pana acolo. Dupa totul e mai simplu, nu? Atunci cand nu e o drama daca nu arati perfect, cand nu e o drama daca nu te suna de 2 ori pe zi, cand stii deja ce ii place si ce nu, cand poti sa fii grumpy si sa stii ca acest lucru o sa se ierte...dar pana atunci reguli, reguli si iar reguli.

Ii apreciez pe oamenii care nu se ghideaza dupa ele...teach me how to do it as well:)

change the world

who says we can't do it? cine se poate crede vreodata suficient de bun incat sa ne zica "nu, tu nu poti face asta"? eu vreau sa cred ca putem sa schimbam lumea, nu neaparat in  felul ala ostentativ, "uitati ce facem noi pentru batrani si bolnavi" dar ca putem face lucruri care sa conteze cu adevarat, lucruri mici, a caror suma sa aiba un impact enorm asupra lumii. nu trebuie sa avem super powers ca sa facem asta (desi n-ar fi rau sa fim the masters of time and space:)) ), nu trebuie nici macar sa fim plini de bani si de influenta. important e sa vrem cu adevarat sa facem ceva.

eu una vreau sa fac posibila o adevarata explozie de energie pe diverse stadioane ale lumii. si da, cred ca asa pot schimba lumea. cred ca macar cateva persoane vor zice la un moment dat "vreau si eu sa fac asta. vreau sa fiu ca ea" sau "multumesc" si daca, pentru cateva ore, oamenii uita de ei, daca sunt cu adevarat fericiti si tu ai avut un rol in asta, ei bine, eu cred ca ai schimbat lumea. nu vreau sa fiu obama, si nici nu vreau sa tin soarta lumii in maini, vreau sa am o contributie, vreau sa aduc zambete pe chipurile unor oameni necunoscuti. si nu voi accepta sa mi se zica"nu poti sa faci asta" pentru ca, in the end "we can":)

uno nessuno e centomila

postul n-o sa aiba legatura fff mare cu cartea, pe care recunosc ca nu am citit-o inca, dar am auzit de la cei care au citit-o, cam care ar fi ideea generala si mi s-a parut wow. poate dupa ce voi citi cartea voi da si argumente literare in favoarea a ce voi scrie acum

so, ideea e cum o singura persoana poate juca roluri multiple in vietile celor din jurul lui, cum poate reprezenta absolutul pentru cineva, nimic pentru altcineva si poate fi sute de mii de persoane pentru diversi.

mie una mi se pare fabulos cum aceeasi persoana poate fi atat de..."multi" in acelasi timp. let's face it. de cate ori nu am facut dintr-o singura persoana centrul universului nostru? de cate ori persoana respectiva nu a insemnat tot pentru noi? pentru noi era unul. pentru cel care statea in statia de autobuz, la jumatate de metru de el, nu insemna nimic. si pentru toti prietenii, era o multitudine de persoane, care mai de care mai diverse.

de cate ori nu ne-am dat noi insine seama ca nu insemnam nimic pentru cineva? mai trist e atunci cand suntem nimeni pentru acel "unul". dar si atunci ne repetam constant, ca intr-o zi, vom fi si noi "unul" pentru cineva.

mai sunt acele sute de mii. da, suntem sute de mii. eu sunt cineva pentru tine, cineva pentru ea si cu siguranta altcineva pentru el. sunt sute de mii de oameni, uneori diferiti chiar si pentru aceeasi persoana. sunt sute de mii de suflete. sunt sute de mii de zambete. sunt sute de mii de ganduri. sunt sute de mii de oameni. si totusi as vrea sa fiu doar una....

a question of trust

vorbeam ieri cu cineva si a adus vorba de incredere, de cum trebuie sa cunosti bine pe cineva ca sa te poti increde cu totul in persoana respectiva. dar ma gandeam ca nu trebuie neaparat sa fie asa. pentru ca pot exista oameni pe care nici nu-i cunosti si in care sa ai incredere, oameni care te fac sa te simti genial, oameni care te inteleg, oameni care iti arata cat de mult contezi si fara sa te cunoasca bine. are vreo importanta daca persoana respectiva stie ca urasc scortisoara atunci cand reuseste sa ma faca sa zambesc fara motiv? are vreo importanta ca eu nu stiu daca ei/lui ii place sa citeasca atunci cand reusesc sa il/o inteleg in rest? de ce trebuie sa ne "stim" ca sa avem incredere? pe de alta parte sunt persoanele despre care stim aproape tot si in care totusi nu ne putem increde. asa ca ce conteaza in the end? uneori poate e mai bine sa ai incredere in cineva inca de la inceput, sa nu te gandesti la tot ce ar trebui sa afli, la tot trecutul persoanei respective, pentru ca la urma urmei, asta se afla doar daca persoana aia are incredere in tine. si cum poate avea daca tu nu ai? as vrea ca oamenii sa se lase purtati de val si sa aiba incredere in oricine care e alaturi de ei la un moment dat, in oricine care, la un anumit moment al vietii lor, makes a difference.

asa ca, my love, no doubts, no second thoughts, say yes:)

we are all the same

same nail polish, same boots, same shirts, same bags, same haircut, same accessories, same thoughts, same feelings, same laughter, same interests, same goals, same expectations, same kind of friends, same vices, same addictions, we read the same books, watch the same shows, listen to the same music, eat the same food. in time we like the same men, same clothes, same way of speaking, same ideas, same atittude, same way of thinking, same passions.
we are all based on patterns, we are not at all different, not from each other, not from ourselves in different periods of time.
what makes us just a little different perhaps? the desire of being different :)

obsessive love

ce delimiteaza dragostea de obsesie? care este pragul pe care daca il incalci, ceva devine in neregula? sau este normal sa fii oarecum obsedat de cel pe care il iubesti?
la polul opus fata de relatiile superficiale se afla cele obsesive, in care cel putin unul a facut din partener un fel de idol, l-a facut centul lumii lui, tot ce conteaza este ce crede el/ea, tot timpul trebuie petreceut in compania lui/ei, inboxul este plin de mesaje de la "your love". prietenii tai devin niste amici pe care ii vezi din cand in cand si atunci nici macar nu te mai simti bine cu ei, pentru ca vestile lor nu se integreaza in lumea ta si chiar daca ar face-o, evident ca nu e adevarat, doar tu stii cel mai bine ce se intampla intre tine si el/ea.
e oare obsesie atunci cand ii accepti anumite lucruri absurde? sau e doar compromisul care face relatia sa mearga? eu imi zic mereu ca n-as putea fi cu cineva care sa imi interzica lucruri, sa se considere mai presus de prietenii mei, sa imi ocupe tot timpul. dar oare tocmai asta trebuie sa faci ca sa ai o "relatie"? pentru ca din ce in ce mai des am vazut fete sau baieti care accepta sa intrerupa legaturi cu anumite persoane, care isi petrec tot timpul liber cu partenerul. si ma intreb daca asta e bine si sunt eu ciudata, sau e prea mult? dar totusi, ce se intampla atunci cand se despart? trebuie sa mori si tu odata cu legatura dintre voi?
si intrebarea la care pana acum n-am gasit raspuns, de ce nu poti fi intr-o relatie fara complicatii, fara obsesii, cu iubire, dar si cu independenta, cu prietenie, dar si cu prieteni diferiti, de ce trebuie ori sa nu ne pese ori sa ne pese prea mult? can't we be just for once in a "good" in-between?

the way they make us feel

in ultima vreme mi-a fost dat sa aud din ce in ce mai des de legaturi complet fanteziste, de vise care nu se vor indeplini nicicand. din ce in ce mai des discutiile cu prietenele mele ajung inevitabil la prietenele lor, ale tipilor care in anumite clipe isi uita statutul si te fac pe tine sa crezi ca it's all about you. si problema e ca niciodata nu e all about you, pentru ca mereu intervine fata care ii doarme in pat in timp ce el iti povesteste tie despre iubire, fata care e mereu in clubul de langa cel in care el se da la tine, fata de la care se intoarce atunci cand pe tine te suna. si asta niciodata nu se numeste inselat. ei au in continuare o relatie, bineinteles, niciodata nu merge, lucrurile mereu incep sa scartaie intre ei, defectele ei iti sunt aduse tie la cunostinta. intreabarea mea e ce ne intereseaza pe noi de ea? sau mai degraba, daca tot e atat de ingrozitoare relatia respectiva, de ce o mai continua? ce rost are sa fii intr-o relatie care nu te face fericit? raspunsul lor? "nu e atat de simplu". poate au dreptate, nu am de unde sa stiu, dar atunci macar sa fie suficient de demni incat sa nu se implice si in altceva. recunosc, nici eu nu cred neaparat in iubiri eterne la varsta noastra, dar condamn ipocrizia si lasitatea de care dau dovada oamenii de genul asta. si uneori ma gandesc si la ele. la prietenele care le dorm in pat in timp ce ei iti povestesc despre iubire, la cea din club, la cea care ramane la ea acasa, gandindu-se poate la el, in timp ce el te suna pe tine in miez de noapte. si partea cea mai nedreapta si poate uneori stupida e ca ne iluzionam. sunt momente cand chiar credem ca totul o sa fie bine, ca nu mai tine la prietena lui, dar absolut mereu se intoarce la ea. si tot ce ne ramane de facut e sa nu ne mai implicam, sa cautam si noi relatii pasagere, fara sentimente. si atunci suntem ice queens. why?
ps: imi pare rau pentru baietii care se simt jigniti de ce am scris, and pls, prove me wrong.