the way they make us feel

in ultima vreme mi-a fost dat sa aud din ce in ce mai des de legaturi complet fanteziste, de vise care nu se vor indeplini nicicand. din ce in ce mai des discutiile cu prietenele mele ajung inevitabil la prietenele lor, ale tipilor care in anumite clipe isi uita statutul si te fac pe tine sa crezi ca it's all about you. si problema e ca niciodata nu e all about you, pentru ca mereu intervine fata care ii doarme in pat in timp ce el iti povesteste tie despre iubire, fata care e mereu in clubul de langa cel in care el se da la tine, fata de la care se intoarce atunci cand pe tine te suna. si asta niciodata nu se numeste inselat. ei au in continuare o relatie, bineinteles, niciodata nu merge, lucrurile mereu incep sa scartaie intre ei, defectele ei iti sunt aduse tie la cunostinta. intreabarea mea e ce ne intereseaza pe noi de ea? sau mai degraba, daca tot e atat de ingrozitoare relatia respectiva, de ce o mai continua? ce rost are sa fii intr-o relatie care nu te face fericit? raspunsul lor? "nu e atat de simplu". poate au dreptate, nu am de unde sa stiu, dar atunci macar sa fie suficient de demni incat sa nu se implice si in altceva. recunosc, nici eu nu cred neaparat in iubiri eterne la varsta noastra, dar condamn ipocrizia si lasitatea de care dau dovada oamenii de genul asta. si uneori ma gandesc si la ele. la prietenele care le dorm in pat in timp ce ei iti povestesc despre iubire, la cea din club, la cea care ramane la ea acasa, gandindu-se poate la el, in timp ce el te suna pe tine in miez de noapte. si partea cea mai nedreapta si poate uneori stupida e ca ne iluzionam. sunt momente cand chiar credem ca totul o sa fie bine, ca nu mai tine la prietena lui, dar absolut mereu se intoarce la ea. si tot ce ne ramane de facut e sa nu ne mai implicam, sa cautam si noi relatii pasagere, fara sentimente. si atunci suntem ice queens. why?
ps: imi pare rau pentru baietii care se simt jigniti de ce am scris, and pls, prove me wrong.

choose your path!

august, aproape toti am scapat de tot ce inseamna examene pentru urmatoarele 6 luni, aproape toti am zis "asta vrem sa facem" si aproape toti am facut primul pas in acest sens. ieri insa am asistat la un pas poate mai important, la pasii unora care deja si-au ales cariera, care deja stiu exact ce vor sa faca cu viata lor. am fost aseara la teatru, la piesele facultatii de teatru unde este o prietena de-a mea. mi s-a parut fascinant cum la 20 ani, poate putin mai mult, deja unii incep sa faca ce isi doresc mai mult. unii au fost mai buni ca altii, dar toti faceau asta pentru ca asta le e menirea, asta trebuie sa faca, asta vor sa faca. si pentru prima data, de 18 ani de cand ne stim, n-am mai vazut-o pe ea, pe prietena mea cu care faceam tampenii cand eram mici, ci pe diva care vrea sa ajunga la hollywood, care il enerveaza pe wally si care vrea coca cola. si toate astea la 20 de ani. si dupa, la juma de ora, la aplauze, era din nou ea, prietena mea. cat de genial e sa te transformi asa? mie mi se pare foarte! si tot ce pot sa sper e ca si eu voi reusi cat mai repede sa ma implic in chestii importante, sa fac ce imi place, ce trebuie, ce vreau.
and the crowd went crazy! felicitarile mele!

frica

stiu ca cineva mi-a aratat odata un citat despre frica si n-am stiut ce sa zic referitor la el, dar incep sa cred ca frica nu e ceva real, e pur si simplu un sentiment pe care oamenii trebuie sa il aiba ca sa arate ca sunt oameni. ne e frica de obicei de lucruri asemanatoare, de avioane, de inaltimi, de spatii inguste, de foc, de insecte, dar e clar ca sunt self-induced toate. orice frica se poate vindeca, deci frica nu e ceva atat de ingrozitor. partea cea mai proasta cu privire la frica e ca se ia. da, frica e contagioasa. mi-e frica pentru ca si lor le e frica, nu pentru ca as avea motive. cand ii vezi pe unii complet terifiati si tu nu esti, e clar ca ceva e in neregula, nu? asa ca ti se face si tie frica. sau e doar o farsa a mintii? mai degraba.
cred ca frica e doar atunci cand n-ai ce face. cand sa zicem lovesti pe cineva si nu se mai ridica, cand iti distrugi viitorul, cand esti pe marginea prapastiei si nu ai de ce sa te agati, cand iti vezi prietenii plecand definitiv. din fericire inca nu am fost pusa in niciuna din aceste situatii. da, mi-a fost frica, dar acum cand privesc inapoi ma intreb de ce. adica ne-a fost frica de bac, a trecut. ne e frica de admitere, va trece, ne e frica cand trecem pe langa o haita de caini super galagiosi, dar sunam un prieten, ca sa ne tina ocupati si trecem si de ei.
jack din lost avea o thenica:lasa frica sa-l inunde 5 secunde si dupa se elibera complet de ea. daca dureaza asa de putin, oare e un sentiment real? pe de alta parte si dragostea poate dura 5 secunde...

here we go again

e aiurea sa incepi iar sa inveti dupa cateva zile de zacut. mi-e lene. anyway, grammar is so much better than math, so o sa ma chinui sa imi inving lenea
pups

end

this, my friends, is the end
de ce imi pare rau? de toate clipele pe care le-am fi putut avea, de toate datile cand pur si simplu nu ne-a pasat, de toate momentele cand am zis "eh, mai e timp". si a venit momentul cand nu mai avem timp. nu mai avem timp unii de altii. nu mai avem timp de glumite cu profii nostri stupizi, nu mai avem timp de stat pe scari, nu mai avem timp de umblat prin liceul in care am stat 4 ani si din care stim atat de putin. timp ar mai fi doar sa le spunem unora cat de mult tinem la ei, cat de mult inseamna pentru noi, dar ce mai conteaza acum? cand oricum ii mai vedem de cateva ori si gata. ma doare cand ma gandesc la lucrurile care au ramas nerostite, la prieteniile care au ramas nelegate.
ce ma doare insa si mai tare e despartirea de prieteni. de oamenii care n-o sa mai fie aici sa le spun "te iubesc". de cei care o sa plece, pe care o sa ii vad in vacante, daca o sa ne mai stim numerele de telefon. de acei curajosi care au decis sa-si caute fericirea in alta parte, pe cont propriu. si in urma raman doar seri petrecute, conversatii interminabile, apeluri in miez de noapte, tinut de mana, imbratisat, concerte, baluri, uneori mai mult decat unul, amintiri adunate in 8 ani sau mai putin. si ma intreb daca ei isi vor aduce aminte de mine asa cum eu ma voi gandi mereu la ei. daca viata lor o sa mai semene vreun pic cu a mea.
mai sunt si prietenii care raman, dar de care ma despart pentru ca fericirea e altceva pentru fiecare, pentru ca avem drumuri separate. raman promisiunile de revederi, dar cate vor fi fructificate?raman doar seri petrecute, conversatii interminabile, apeluri in miez de noapte, tinut de mana, imbratisat, concerte, baluri, uneori mai mult decat unul, amintiri adunate in 4 ani sau mai putin. deci care e diferenta pana la urma?
va iubesc:)

miros de vara

cred ca cel mai frustrant lucru de pe pamant e sa te plimbi pe strada, sa vezi totul verde in jur, caldura mare, dar intr-un sens bun (deocamdata) flori peste tot, pasari cu duiumul (care incearca, micutele, sa acopere zgomotul de claxoane), cer albastru, cu un nor razlet (mereu cu forma de...ceva) si reflexiile tale si ale celor din jur in aproape tot si sa nu te poti bucura de ele asa cum ar trebui. vara nu e frumoasa privita de la geamul camerei tale, nici soarele nu te mangaie cand esti ascuns printre carti, nici macar verdele nu mai e verde atunci cand tot ce ai in cap e cerneala neagra pe infinitele foi albe. e incolor totul. astea sunt clipele cand ai da orice sa iesi, sa stai intr-o ceainarie umbroasa, sa mirosi vara. da, sa simti cimentul fierbinte, aerul innabusitor, blocurile mari, florile, frunzele, sa vezi albine si tot ce vine odata cu ele. si acum tot ce vreau e miros de vara:-)

DisappointMent

ieri s-a anunat ca depeche mode live in bucharest este amanat. nu se stie pentru cand. nu se stie nimic despre dave, nu se stie nimic in general. mi-e rau numai cand ma gandesc cat de aiurea e totul. e aiurea pentru el. e aiurea pentru noi. e aiurea pentru greci, turci, bulgari, sarbi, croati. e aiurea pentru mine. voiam sa-i revad mai mult decat orice, dar se poate ca va mai trebui sa astept. pain and suffering in high tempo. dar ma gandesc ca o sa-l reprogrameze, ca nu au cum sa faca altfel si in momentul ala imi dau seama ca asteptarea va fi dulce, concertul va fi de 20 de ori mai genial. ii vom iubi de infinit de ori mai mult. acum 3 ani ziceam ca sunt speecheless, acum sunt la fel, din alte motive. ii vreau din nou, fuck, they're addictive