the female body

the basic female body comes with the following accessories:
- garter-belt
- panty-bride
- crinoline
- camisole
- bustle
- brassiere
- stomacher
- chemise
- virgin zone
- spike heels
- nose ring
- viel
- kid-gloves
- fishnet stockings
- fichu
- bandeau
- barrettes
- bangles
- bead
- lorgnette
- feather boa
- basic black
- compact Lycra
- stretch one-piece with modesty panel
- designer peigner
- flannel night
- lace teddy
- bed
- HEAD!

foursome

anii '90 poate au fost cei mai prolifici din punct de vedere mediatic. sigur. comunicarea de orice fel a luat-o razna. net, teve, ziare cu sutele, lume mai putin complexata, se putea vorbi liber despre sex. da, pana si in romania. desi se zice ca america e o tara complet libera, cu o mentalitate ce poate stupefia lejer orice persoana trecuta de 60 de ani de la noi, de-abia in anii '90 a existat cineva cu enough balls incat sa abordeze deschis, explicit, cel mai comun, raspandit si totusi tabu subiect existent :sex. s-a numit simplu si sugestiv sex and the city. 4 prietne, 3 personalitati complet diferite, a 4-a fiind suma celorlalte 3, toate cu perceptii diferite fata de lume, barbati, sex. a fost, poate nu cel mai mare, dar printre cele mai mari hituri teve din istorie. brusc sute de mii de femeie, hai chiar milioane, au ajuns sa se regaseasca in una din cele 4, in toate 4, in situatiile lor. diferenta consta doar in oras, in haine si poate in slujbe.in rest, identificare aproape perfecta
10 years after the begining of this smash succes, 4 friends were walking down tne street... e o replica ce se potriveste poate catorva sute de foursomes, inclusiv noua.
da, nu suntem inca 4 femei sigure pe ele, dar suntem 4 prietene care se iubesc la fel de mult. batem in acelasi fel strazile unui oras, ce-i drept, mai mic, mai murdar, mai putin glam decat new york, dar cu aceleasi zambete pe fata, cu aceleasi expresii, in cautarea acelorasi lucru: perspective upon life.
si noi am avut discutii complet nepotrivite cu locurile linistite in care ne aflam si noi am comentat lumea din jur, uneori rautacios, alteori pur si simplu in awe. si noi am dezbatut subiecte de importanta colosala over a latte si noi ne-am spus toate pasurile in a true word vomit.
diferenta e ca noi avem 15 ani mai putin, avem carierele in fata si o paleta de experiente mai deschisa decat va fi vreodata. desi poate altii au o experienta mai mare, noi avemavantajul lipsei de greseli, ceea ce, dupa parerea mea, ne da o libertate pe care n-o s-o mai avem peste 15 ani.
suntem 4, suntem hippie, suntem rock, suntem somewhere in between, suntem chill, suntem pop la nevoie, suntem bestii, suntem nice, suntem inabordabile uneori, un grup impenetrabil, suntem shy, dar si brave, suntem o combinatie ingrozitor de ciudata cu un rezultat infricosator de misto. suntem "noi"
so I can't help but wonder, is there anything in life more important than friendship? is there any label that stays in trend as much?
va iubesc!

schimbare

in ultima vreme m-am schimbat destul de mult. de la lucrurile pe care le simt, pe care le ascult la cele pe care le port, pe care le citesc. asta m-a facut sa ma imprietenesc cu unii si sa ma indepartez de altii, dar m-au facut..eu. ce a ramas la fel? faptul ca vorbesc intr-una, ca rad mai mereu, ca incerc sa fiu cat se poate de vesela. altceva? faptul ca visez la o dragoste perfecta (aici modificarea consta in faptul ca nu ma gandesc numai la asta)
cred ca cel mai important lucru care s-a schimbat e ideea ca oamenii nu se shcimba. acum cred in in schimbare, o admir, o doresc, mi se pare naturala. asa cum sunt convinsa ca anul viitor o sa ma schimbe ca ce naiba? o sa fiu studenta la litere:)) sper doar sa mai ramana in viata macar o parte din ceea ce sunt acum, aia care se ocupa de prietenii. imi iubesc prietenii si nu vreau ca ei sa se schimbe. a, da, uite, egoismul, sunt mai egoista acum.
but, all in all, I love change!
ps:change me someone, change me please!

nu pot

postul de mai jos a fost reconfirmat. I just can't do it, simply can't..:

fear of relationships

vorbeam cu fetele zilele trecute despre relatii. suntem 4 persoane, 4 firi diferite cu 4 tipuri de dorinte. una din noi vrea romantism, sentimente profunde, filozofie, iubire in cantitati incredibile, alta o alta relatie serioasa, dar a trecut deja printr-una lunga ca naiba, oricum stie mai multe decat noi, dorinta de dragoste sufocanta nu s-a aratat asa de mult la ce-a de-a treia si mai sunt eu. eu care acum zic ca nu-mi doresc o relatie, ca am nevoie de spatiul si de timpul meu mai mutl ca orice, ca nu vreau sa fiu nevoita sa dau explicatii unui anume tip despre ce fac, unde si cu cine ma duc. nu vreau sa ma simt prost fata de un anumit baiat, sa trebuiasca sa ma port asa cum trebuie. si mi-am dat seama ca mi-e pur si simplu frica de o relatie, de angajamente. doamne, parca as fi un tip d-ala de 35 de ani care nu e in stare sa ceara in casatorie pe cineva :))
gluma gluma, dar e putin cam aiurea. adica de fiecare data cand a fost vorba de ceva care se preconiza a fi serios, m-am dat inapoi. asemenea frici nu le am cand e vorba de un tip pe care nu-l cunosc si pe care nu-l voi mai vedea niciodata. and no, I'm not a whore, dar pur si simplu imi place ideea de a nu conta pentru cineva, ca acea persoana sa nu conteze pentru mine.
poate asta vine de la faptul ca am tinut prea mult la el, ca am vrut sa fiu perfecta pentru el si ca a iesit ca naiba, se poate, dar chiar asa sa nu fiu in stare sa am o relatie cu cineva? si ar fi toate bune si frumoase daca in unele nopti nu as vrea sa am un tip care tine la mine enorm, la care tin enorm si sa ne fie bine impreuna...impreuna insa as vrea sa insemne eu si el, nu noi. nu mergEM si merg, nu facEM, ci fac, nu vrem, ci vreau. eu cu spatiul meu, el cu al lui. is that to much to ask for?

forever young

forver young, nu e vorba de melodia de la alphaville ci de un mic joc, cu un fel de top 3 momente ale vietii fiecaruia. e foarte greu sa faci chiar un top, dar dupa putina strofocare am ales 3, nu neaparat intr-o anumita ordine, sa zicem ca toate sunt pe locul 1 :)

a) concertul depeche mode de la bucuresti, 23 iunie 2006. sa simti cu mii de suflete vibreaza in acelasi timp cu al tau, sa auzi zeci de mii de voci fredonand melodii pe care tu le fredonasei doar singur in camera pana atunci, sa fii la o distanta terifiant de mica de cel care ti-a marcat adolescenta, oh doamne, e mai mult decat un copil de 15 ani poate duce. ei bine, am reusit, fara sa lesin, fara sa plang, fara sa ma crizez. minunat, absolut minunat. n-o sa uit in viata mea acele 2 ore, cele mai scurte doua ore din viata mea.

b) iarna, seara, universitate, zapada. eu mergeam chill pe strada si am trecut pe langa doi cersetori. vorbeau intre ei. si unul zice "cand o sa ajung la mare o sa ma pun in genunchi si o sa ma inchin". am zis ca nu-i adevarat, cred ca a fost replica ce m-a impresionat cel mai mult vreodata.

c) mi-e si frica sa scriu momentul asta. vama veche 2008, dimineata de 4 august, rasarit de soare. dupa o noapte nedormita, petrecuta dansand si facandu-ne de cap, separat ca de, trebuia sa se produca si ruptura, m-a luat de mana si m-a dus langa un foc de tabara. si am stat pur si simplu imbratisati si ne uitam la rasarit. in momentul ala putea sa-mi ceara orice, sa-mi zica orice. si a fost ultima data cand am avut vreun fel de conexiune. ultimul moment de apropiere. 4 ani s-au dus in 4 zile. poate asa trebuia...cine mai stie?

pretentii

din cand in cand imi trece prin cap ca sunt complet nerecunoascatoare. ma plang ca ma plictisesc (vasrator si eu, ce sa fac), ca vreau sa ies, sa cunosc mai multi oameni, sa tin pasager la diversi neimportanti si sa imi pese cu adevarat doar de unul. dar sunt altii care nici macar ce am eu nu au. nu au acel tip la care sa se gandeasca non stop, nu au nici prietenii pe care ii am eu, nu au activitatile si pasiunile mele; poate ei se plictisesc si mai rau decat mine. si atunci imi vine sa fiu recunoscatoare pentru tot, dar imi dau seama ca bai frate, am pretentii prea mari. mereu imi imaginez o situatie absolut perfecta si realitatea ma dezamageste un pic prea des. n-ar fi mult mai usor sa nu ma mai gandesc atat? sa las lucrurile sa curga? ba da, normal, dar cine poate face asta?:)) vreau ca toti oamenii pe care ii cunosc si de care ma atasez sa fie buni, mai buni ca mine, sa fie super smecher si nu le dau asa de multe sanse celorlalti. si n-ar fi mult mai usor daca nu i-as mai analiza atat?
daca as cobori putin stacheta...
ps:I love my mom :)