If I were a superhero

context social: o societate in care benzile desenate sunt citite de toata lumea si in care personajele chiar exista.

descriere: o tipa in costum rosu cu negru, manusi negre, ochelari, plete in vant si cizme care ii dau o viteza incredibila.

accesorii speciale: carte, super token in manusi

super-puteri: viteza incredibila, joc de cuvinte, lasou din tokenul din manusi, scanat creierul oamenilor (apare pe ochelari tot ce trebuie sa stiu), prezenta in mai multe locuri in acelasi timp

actiuni: NU prind criminali, NU lupt pentru egalitatea dintre femei si barbati, NU sunt activist PETA. in schimb, imi folosesc super puterile in scopuri egoiste: calatoresc prin toata lumea, obtin orice informatie de care am nevoie in no time, conving lumea sa citeasca, doar ca sa pot avea o conversatie inteligenta cu persoanele respective, atrag cu lasoul stupizi aroganti doar ca sa auda tot ce am de zis si sa se lase convinsi de tot ce-mi trazneste mie sa zic si in general, imi aplic invincibilul joc de cuvinte asupra tuturor care ma contrazic, au idei tembele, trolleaza sau alte alea.

actiuni si mai speciale: sunt exact unde trebuie sa fiu. reusesc sa ma impart in 3: sunt o data unde mi-e corpul (unde pur si simplu se intampla sa ma aflu), o data unde mi-e mintea (care se umple constant cu informatii) si o data unde mi-e inima.

Cause I'm a superhero!

update your life, put your mind on newsfeeds

stim deja toti toate glumitele alea care intra in inbox o data la 2 zile: ion si marie au facebook, preotii au facebook, scriitorii au facebook si se cearta pentru cine e mai prost si tot asa. Hazlii la prima citire, dar hai nene, lasa-ma sa traiesc, gata!

acum 10 minute o prietena mi-a dat poza asta si mi s-a parut bestiala :)) partea funny e ca deja facem asta. deja vorbim in statusuri de facebook cam toata ziua. daca acum va ganditi "eu nu fac asta, ce obsedata de facebook e irina" sunteti naspa. o faceti si stiti ft bine. va ganditi si voi, la fel, ca mine, daca vedeti ceva funny pe strada ca o sa il puneti pe facebook. daca un prieten da o replica inteligenta, facebook, melodie, facebook, stire, facebook, sentimente, relatii, despartiri si impacari, dusuri, achizitii, tot, absolut TOT am ajuns sa il "urcam" pe FB. nu judec pe nimeni, don't get me wrong, ca si eu fac la fel. daca totul a inceput prin a spune chestii inutile pe "perete", acum le zicem non-stop. uitati: irina stoica desperately needs internet connection in her dorm room. irina stoica is coming home tomorrow morning. irina stoica is hungry. credeti ca asta zic doar pe net?:)) sa fim seriosi:)) sunt 2 optiuni: ori am inceput sa vorbim asa de inutil si in viata reala si faptul ca punem tot pe FB este doar o consecinta logica, fie spusul tampeniilor pe FB ne face sa spunem tampenii si IRL.

si cand te gandesti ca frumuselul ala, mark zahar-berg sau cum l-o chema pe el, se gandeste din ce in ce mai mult sa cenzureze facebook (ca sa intre pe piata din china)... o sa ne cenzuram si noi de acum inainte?

inside a little box

subiect larg: viata intr-o cutie. aici poate intra orice: de la celule la case mici, de la custi si colivii la bagaje si sicrie (ma rog, la ultima nu prea mai e viata, dar tot mi se pare sinistru sa-ti alegi tu singur sicriul).

Viata din bagaj: in momentul in care scriu asta ma uit cum colega mea de camera isi face bagajul ca sa mearga acasa, de Pasti. Randul meu o sa fie joi seara. Aduna toate chestiile de care nu mai are nevoie, tot ce a luat pentru rude si prieteni intr-o valiza mare, se uita la ea gandindu-se ce a uitat ca peste ceva vreme sa o inchida zicand "gata". O sa mai faca asta de cateva ori, dar nu de infinit. Cum e sa fii rock star? sau movie star? sau awesome business man? sa calatoresti non-stop si viata ta chiar sa incapa intr-un nenorocit de bagaj. 3 pulovere, 2 cravate, pantofi, parfum si panataloni. SAU tinte si lanturi si pielarii si rock crap. asta e viata din bagaj. icchhh

Viata dintr-o casa mica: te izbesti de toata mobila, bodogani non-stop, injuri de mama focului, nu gasesti nimic, iti zici mereu ca o sa fii mai organizat si vrei mai mult spatiu. Totusi e locul tau, te intorci la el si nu se inchide, la sfarsit de excursie, cu un zgomot de fermoar. Deci mai bine o casa mica decat un bagaj.

Viata intr-o cusca: aia nu e viata.

Totusi, ca o trista obsedata de Forrest Gump ce sunt, as da orice sa pot trai intr-o cutie de bomboane de ciocolata: sa ma deschida cineva cu interes, sa se uite atent si sa zica "yumm". Da, aia e singura viata din cutie cat de cat acceptabila. Mai ales atunci cad sunt aroma ta preferata :)

cine a fost primul?

oul sau gaina? ciocolata sau vanillia? cola sau pepsi? omul sau facebook?

cred ca lejer se poate raspunde la primele 3 intrebari. la a 4-a insa, eu am dubii. V-ati gandit vreodata daca facebook nu este man-made? Sunt atatia care cred in teorii cu extraterestri si mama, cum incearca ei sa comunice cu noi, ne deseneaza pe piramide, ne fac cercuri in lanuri de secara (si dau nastere la titluri de carti ;) )si ne rapesc asa, rand pe rand, ne scot creierul, ni-l pun la loc, stiti voi, fleacuri d-astea. Hobby-uri de extraterestri. DAR daca si Facebook e facut de extraterestri? serios acum. Ce metoda mai mare de tinut jumatate de planeta sub control si supraveghere? Asa au acces la informatii cat cuprinde si ne si pot indruma pe drumul pe care il vor. Ne pot studia linistiti, noi nu banuim nimic, postam poze si statusuri care vor fi folosite candva pentru experimentele lor sinistre.

Prin urmare, Mark Zuckerbeg este ori un Harvard nerd rapit de extraterestri cand era mic (ei i-au dat ideea) ori este el insusi un omulet verde cu 2 ochi mari si antenute, ascuns sub look-ul de geek chique dupa care suspina atatea. Facebook nu mai este doar cea mai mare platforma de socializare internationala, ci poate fi si cea mai mare metoda de comunicare cu alte planete. Ah, u gotta love technology :))

2-1! si cred ca aici ma opresc: I'm a (wo)man of science!

science vs. faith: chapter 2

ca tot ne apropiem de Paste, un alt miracol s-a intamplat. Precum Iisus a inviat dupa 3 zile, asa si Boby System (ala prin care ne luam noi net) a inviat dupa 6. De 2 ori mai mult i-a luat, dar a fost si de 2 ori mai mult asteptat.

6 zile de zacut pe marginea patului, injurat non-stop, ras isteric doar ca sa nu plangem. 6 zile de izolare. 6 zile de paranoia ca de ce nu raspunde lumea la mesaje pe telefon, sigur, sigur!!!! s-a intamplat ceva!! AAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!! DAR au fost si 6 zile de...cleansening. Da, sunt mai curata din punct de vedere spiritual. Mi-am eliberat corpul de toate mizeriile internetului. A fost asa, ca un fel de post. NOT!

Acum pe bune, cand ziceam acum cateva posturi, buna sunt irina si sunt dependenta de net, nu m-ati crezut. Dar au fost niste zile absolut oribile. Ca sa revin la problema mea: maimute sau direct oameni? Eu zic ca oamenii au avut pitici pe creier dintotdeauna. Obsesii si dependente. Probabil e fals, dar daca ar fi asa, s-ar pune un semn de intrebare: (?): maimutele au dependente? in afara de banane si carti de joc. Daca maimutele nu au obsesii si oamenii le au de cand lumea (sau omul), ar inseamna ca pot sa zic science-faith: 1-1?

science vs. faith: chapter 1

Daca m-ar intreba cineva daca sunt (wo)man of science or of faith, n-as sti sa-i spun: le neg pe amandoua, asa ca ori nu sunt om, ori mai am multe de citit ca sa pot sa-mi dau si eu cu parerea.

Totusi, negandu-le pe amandoua, mereu imi permit sa le critic pe amandoua (asta vine dintr-o combinatie foarte proasta de sex si nationalitate): ma enerveaza si aia care o dau in extrem cu religia, si aia care cred ca stiinta are toate raspunsurile. Tot eu mai pot fi auzita insa din cand in cand, ca o baba in 96, criticand anumite lucruri pe care le presupune progresul: am momente cand urasc internetul, cu tot ce presupune el, urasc cu toata pasiunea cartile de pe net sau orice fel de format care nu implica obiectul...fizic, ma enerveaza ca scriem sms-uri si stam pe mess in loc sa stam la o bere ca oamenii, cred ca unele platforme si forumuri ar trebui inchise, sunt impotriva masinilor din ce in ce mai smechere, pentru ca oricum si-au pierdut utilitatea, ma enerveaza televizoarele prea mari si prea plate, ipodurile prea mici si telefoanele care-s mult mai destepte decat mine si as vrea sa ne intoarcem, uneori, la chestii primitive.

TOTUSI, uneori trebuie sa zic si eu "Jos palaria" in fata stiintei (sau a stilului infiltrat): datorita ei pot avea margarete in urechi in orice zi a anulului, nu doar maci in par, pot avea muzica non-stop, pot avea un strop de prietenie si de dragoste in locurile unde lumea nu ar intelege daca as spune "2 skol te rog :)" si, desi again, urasc asta, pot citi idei, pareri si scenarii ale unor oameni care nu au norocul sa fie publicati.

Deci, pana acum: stiinta-religie= 1-0

yummy, it tastes like home

mancarea e ceva mai mult decat doar o metoda de supravieturie. pana acum vreo 2 luni credeam ca asta e ceva ce ar spune doar un gurmand, un gras de cele mai multe ori si cineva caruia ii place cam prea mult sa manance. acum, ori m-am transformat si eu intr-un astfel de personaj, ori inainte eram full of crap. cred ca a doua varianta.

dupa cum stiti deja, la mine mancare de cele mai multe ori inseamna dulciuri :)) asta e metoda mea de supravietuire. de cand am plecat de-acasa in special, ocupa un procent putin cam prea mare din totalul de chestii mancate, care in rest mai numara doar pizza, paste, salate, iaurt si cereale. cam atat. deloc sanatos, stiu, dar nu asta e ideea.

de vreo 2 luni, mai am momente cand pur si simplu imi aduc aminte de chestii de mancare. keep in mind, nu de foame, pentru ca absolut niciodata nu e ceva ce pot sa gasesc aici, la orice restaurant as cauta, la orice patiserie sau la orice supermarket. ma gandesc la lucrurile alea pe care le mancam doar acasa sau care (realizez acum) imi aduc aminte de oameni sau situatii. de exemplu, as da orice sa pot sa mananc acum coltunasii facuti de bunica mea, papanasii din edgar's, salata de rosii pe care o fac vara la tara (un castron absolut enorm, pentru toata lumea), wok-ul mamei si covrigii de dupa berea (fine, berile 8-|) din A. Mi-e pofta de...casa. Mi-e dor de acasa. Cause, fuck, it tastes so good